RSS

Arhive pe etichete: reteta

Politetea in restaurant

Exista cateva reguli de baza pe care trebuie cunoscute inainte de o cina romantica, la restaurant. Afla cateva reguli de baza pentru a face o impresie placutala fiecare iesire in oras la masa.

Daca ai ales un local unde se mananca bine si este apreciat si de cunoscutii tai, nu trebuie sa te mire faptul ca este mereu aglomerat. Pentru a te asigura ca vei gasi o masa libera, s-ar putea sa ai nevoie de o rezervare din timp. Inainte de a „testa” un nou restaurant, este bine sa te interesezi de mancare si ambianta. Nu trebuie sa te jenezi sa intrebi despre aceste lucruri.Nu este lipsa de bun simt nici daca te interesezi, prin telefon, de preturile practicate.

Daca nu vei face acest lucru, e posibil sa regreti si sa treci prin momente mai putin placute. Nu uita ca si restaurantele modeste pot oferi mincaruri rafinate si atmosfera placuta. Exista restaurante de diferite categorii pentru orice buzunar. Tinuta trebuie sa fie adecvata momentului. Trebuie sa ai in vedere posibilitatea ca exista restaurante care nu accepta clienti imbracati in jeansi.

In general, cea mai potrivita tinuta pentru serile petrecute la restaurant este cea eleganta, clasica. Daca ai hotarat sa mergi intr-un local mai modest, unde te vei simti in largul tau intr-o tinuta mai lejera, nu are sens sa te imbraci la patru ace. La intrarea in restaurant, barbatul deschide usa femeii, lasand-o sa treaca in fata, pentru a intra prima. Primul care intra in local este barbatul, pentru a feri doamna de privirile indiscrete ale celorlalti si pentru a cauta o masa libera. Cand sunteti intr-un local, trebuie sa va comportati cu bun simt, fara a atrage atentia asupra dumneavoastra. Trebuie sa respectati obiceiurile localului. Daca restaurantul are si garderoba, nu va temeti sa lasati hainele. Daca le veti aseza pe spatarul scaunului nu veti face o impresie placuta. De asemenea, trebuie sa stiti ca unele restaurante au zone speciale pentru fumatori si sa respectati acest obicei. La masa se asaza intai femeia, care are prioritate in alegerea locului.

Barbatul trebuie sa ii tina scaunul, dupa care se va aseza pe locul din partea opusa sau alaturi. Daca nu este nici o masa libera, va puteti aseza la masa cu alte persoane, dar numai dupa ce ati cerut, in prealabil, acordul. Meniul trebuie consultat de fiecare in parte, dupa care domnul va da comanda chelnerului. O adevarata doamna evita sa discute cu ospatarul, pe tot parcursul mesei. In timpul mesei, nu priviti insistent vecinii, nu comentati, nu vorbiti sau radeti galagios. Nu veti face decat sa atrageti privirile suparate ale celorlalti. Asezati-va confortabil in scaun. Servetul NU trebuie tinut pe genunchi, ci se foloseste doar pentru stergerea gurii.

La sfarsit, se impatureste frumos si se pune intr-o parte. Daca, in lipsa chelnerului, barbatul serveste bauturile, nu va pune sticla pe masa, ci in frapiera. Vinurile se degusta la inceput de catre domn, care se decide asupra celui potrivit. Daca v-a facut recomandari chelnerul, luati-le in considerare. El ar putea sti, de exemplu, ca pestele merge cu vin alb, friptura cu vin rosu. Reclamatiile nu trebuie facute cu voce tare. Evitati cearta cu chelnerul, adresandu-va direct sefului de sala sau patronului.

sursa: http://www.calificativ.ro/Politetea_in_restaurant-a10140.html

Reclame
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 26 noiembrie 2012 în Uncategorized

 

Etichete: , , , , , , , , , , ,

Bulzul ciobanesc – o grozavie delicioasa

reteta si prezentare de Radu Anton Roman

  • 1 litru de apa
  • 50g unt
  • 500g malai
  • 500 ml lapte batut
  • 500 g branza de burduf

– Mamaliga tare ce-o fac ciobanii o dai si la bulz (altii ii spun urs sau cocolos), ca in fapt, asta-i bucata mioritica a mai adevarata.

– Nu ma indoi de la regula, deci tot cu branza de burduf grasa, sarata si unsuroasa va zis sa umpleti bucatile de mamaliga intinse un pic pe o scandura si unse cu unt

– o sa iasa niste galusti, care n-o sa iaba niciodata mai mult de o jumatate de chil, cu tot cu cele circa 100g de branza per bucata. Sa n-aiba cepuri albe de branza, ci mamaliga sa fie bine rotunjita, ca un pantec galben peste miezul ce-i bun incins si aparat

– acum se da iute la jar, dar nu in maduva rosie la care se frige o carne, ci in spuza, spre sfarsit, cand focul s-a ascuns si bulzul se va coace mai mult ingropat in cenusa calda

– e bun si e gata cand a prins coaja peste tot si s-a rumenit

Atunci trozneste in dinti prima data, provocator, crusta si imediat dupa aceea vine si rapsodia miejilor de branza, fierbinti si catifelati. Cand branza e prea sarata-iute, merg vre-o trei linguri de covaseala, ce-o fi – smantana, iaurt, lapte prins – sa mai indulceasca incendiul.

Daca vreti, va puteti juca si cu alte alea – cas, cascaval, telemea, urda, branza dulce de vaci – ca mamaliga nu zice niciodata nu laptelui, tot asa cum nu poate refuza pe nimeni si se lasa curveste in voia tuturor demancarurilor – carnuri, tocaturi, zarzavaturi si legume, ierburi, ciuperci, fructe.

Dodocul se face din mamaliga calda, framantata cu branza de oi si facuta totolot ori botisor mare ca un ou de gaina. Le da baietilot mici sa manance, cand plang.” (Lupescu)

Incercati, rogu-va, sa umpleti mamaliga cu orice:ciuperci, tocaturi, chiar si fructe (din cauza unor puseuri creative am iesit, imi pare cu regret, din teza traditio si natio-nalista si reconstitutiva a cartii). Veti fi tulburati cat de gustoasa este orice combinatie. Unde mai pui ca e mai sanatoasa si mai usoara decat faina de grau! Si nici nu ingrasa!

Dar bulz este si se cheama numai daca e umplut cu branza de burduf, daca e copt in spuza, numai daca a prins coaja groasa si s-a rumenit cum toamna si focul ruginesc padurea si mamaliguta romanesti (vedeti, n-am putut duce tradarea pana la capat!). Merge si la cuptor, sigur ca merge, si inca bine de tot, dar taciunii si cenusa ii dau un gust ce nu pacaleste.

Daca bulzul este numai cu branza, n-ai cu ce sa il bei decat cu un rachiu de mere, oriunde de prin Subcarpati.

Daca te-ai avantat insa si ai copt in „polenta” si alte felurite chestii, atunci nu mai e neaparat fel de intrare, ci fel-fel, si deci merge cu vin, dar mai alb si mai sec, si obligatoriu zglobiu din toate Moldovele, Valahiile si Ardealurile noastre.

 

Etichete: , , , , , , ,

Sarmale moldoveneşti (reţeta lui Păstorel)

Sarmalele se fac si cu varza acra, dar cele facute cu varza dulce nu numai ca au un gust mai fin, dar fac reverenta oricarui vin de clasa mare. O sarma de varza acra in fata unui Chambertin, Romanée-Conti sau Nuits St. Georges evoca imaginea grotesca a unei spalatorese cu picioarele goale si manecele sumese, pregatindu-se sa execute o gavota cu un marchiz cu peruca pudrata pe o arie de Lulli.

Preparatia incepe prin oparirea foilor de varza proaspata cu bors. Sarmalele se fac numai cu virful foilor.

Tocatura se face din carne de bou (cind vom alunga oare vaca din bucatarie?) de la coada si carne de porc grasa. Se taie carnea in bucati mici si se trece o data prin masina. Se trece apoi a doua oara prin masina si se adauga: un miez de piine muiat in lapte, sare, piper, putina ceapa taiata foarte marunt si prajita in unt, putina verdeata tocata marunt (patrunjel si marar) si doua oua bine batute.

Cu aceasta compozitie se invelesc (termin consacrat) sarmalele, care nu trebuie sa intreaca in dimensiune o nuca de marime mijlocie. Mestesugul executantului consta in potrivirea umpluturii. Ea nu trebuie sa fie nici prea strinsa in foaia de varza (plumb), nici prea in voie (se desfac sarmalele). Se pune pe fundul unui vas un strat de varza taiata fin si deasupra se aseaza sarmalele, presarind intre ele boabe de piper negru. Deasupra sarmalelor, alt strat de varza taiata fin. Pe straturile de varza se pot pune felii de rosii si chiar ardei verde.

Aici intervine iar o chestie de gust: unii fierb sarmalele in bors, altii in vin. Recomand alta procedara: sa se fiarba innabusit in zeama de carne, pina ce scade lichidul la mai putin de jumatate.

Se scot de la foc si se duc la beci (nu in pivnita cu vinuri) sau alt loc racoros.

Asta pentru prima zi.

A doua zi. Se toarna peste sarmale o sticla de Cotnar vechi in care s-a diluat o buna cantitate de bulion italienesc (pasta de rosii) si se pune vasul in cuptor, sa fiarba mocnit si sa se rumeneasca putin. Cu zece minute inainte de a se servi se adauga doua linguri de unt proaspat.

La sarmalele preparate in acest fel, vinul rosu e de rigoare.

din Al. O. Teodoreanu – DE RE CULINARIA

 

P.S. Iata si textul original

Sarmalele (Adevărul literar și artistic 1933)

“Înscriind titlul de mai sus, am fost stăpânit de o clipă de nostimă viziune.
Mă vedeam în haina de ceremonie, debitând cele ce urmează în fața unui cerc de gospodine și de profesoare de bucatarie. (…) Cucoanele sunt îndeobște susceptibile chiar dacă, nu mai ales, în materie de bucătărie, și fiecare în parte, e convinsă că singura rețeta bună e aceea pe care o știe ea și că alta nu poate fi. (…)

Sarmaua, de pildă, e o măncare turcească. Dar așa cum o face turcul, s-o mănânce el. Nu văd de ce ne-am simți noi obligați tocătura de berbec cu orez și stafide (asta e sarmaua la origine), foi de vița, spanac sau ștevie. (…)

Un amănunt: acelora care apreciază mâncările onctuoase le recomand următoarele: să taie grăsimea de la o șuncă și să puie în fiecare sarma câte o steluța de grăsime. (…) Cu zece minute înainte de a se servi, se adaugă două linguri de unt proaspăt. (…) Slănina afumată pusă pe straturile de varza nu e rea, dar ia mult din finețea acestei mâncări, care (repet) este și trebuie sș rămână un plat de gourmet.
La sarmalele preparate în acest fel, vinul ros e de rigoare. Se-nțlege că un vin de trei-patru ani, bine născut, bine ținut și echilibrat. Fără îndoială, vinurile de Bourgogne sunt ideale. Cum idealurile sunt inaccesibile, ne putem mulțumi cu un Nicorești, Dealul Mare, Valea Călugărească sau Corcova”. Pe urmă, vorba cântecului:

Un deux, un deux
A la santé des amoureux!
Bouvons un coup, bouvons-en deux!”

Poftă bună vă doresc!

 

Etichete: , , , , ,