RSS

Arhive pe etichete: iasi

Pastorel Teodoreanu – umor si gastronomie

Păstorel Teodoreanu, figură singulară în literatura română, şi-a dedicat viaţa în aceeaşi măsură scrisului şi escapadelor bahice şi gurmande. Avertisment: următoarele extrase din opera sa pot dăuna grav persoanelor fără umor.
Într-o seară banală de iarnă, în Cetatea de Scaun a Iaşilor, îndoliată după Primul Război Mondial, Păstorel Teodoreanu şi un camarad de arme se plimbau agale pe străzi lăturalnice, după ce săvârşiseră un pahar de vin. Coteau pe ulicioare pustii din liniştitul cartier al Tătăraşilor, pentru a nu fi siliţi să-i salute pe ofiţerii nemţi. Purtau încă uniforma Regimentului 24 Artilerie. Deodată, zăresc în pragul bisericii un preot înalt şi, datorită cine-ştie-cărui impuls ancenstral, caută o vorbă de încurajare. „Ce doreşti fiule?“, îl întreabă preotul pe Păstorel. „Să mă spovedesc, părinte. Caut ispăşirea păcatelor şi duhovniceasca sfinţiei tale binecuvântare.“ „Ai ucis?“ „Da.“ „Rău! Nemţi?“ „Nemţi.“ „Îţi place la teatru?“ „Da.“ „Bine! Dar «Moartea lui Mihai Viteazul»?“ „Nu.“ „Rău! Crezi în Dumnezeu?“ „Da.“ „Bine. Dar în Nicolae Iorga?“ „Nu!“ „Rău! Şi de ce nu crezi în Nicolae Iorga?“ „E zălud, părinte, e sărit!“ „Măgarule! Am să te reclam la marele cartier general! Am să te chem la Curtea Marţială! Vei fi împuşcat ca un câine! E o ruşine să mai porţi uniformă! La zid!“ Farsele făcute lui „Iorga Nicolai“ Şi Păstorel Teodoreanu, şi camaradul său o şterg. „Bine, domnule locotenent, cum îţi veni?“, îl întreabă tovarăşul său pe Păstorel. „Dar ce-am făcut?“ „Ăsta nu e popă, domnule.“ „Cum?“ „Ăsta e domnul profesor Iorga. S-a îmbrăcat aşa de frica nemţilor!“ Acesta era Păstorel Teodoreanu, epigramistul, poetul, prozatorul, cronicarul gastronomic, gurmandul, iubitorul şi degustătorul de vinuri şi coniacuri fine, avocatul, cel mai spumos boem al protipendadei epigramiştilor.
Era maestru al jocului de cuvinte! El e spiritul cel mai elevat. De aceea, sunt copleşit când sunt, adesea, comparat cu el. Mircea Ionescu-Quintus
Păstorel Teodoreanu a reprodus, cu măiestria unui comediant, dar cu harul unui erudit, spectacolul vieţii din România interbelică şi postbelică. Era printre oamenii aceia care au vocaţia boemiei şi care, atunci când se găsesc în cârciumă, devin sclipitori, atinşi de aripa zgârcită a geniului. Avea, e drept, o predilecţie aparte pentru ironiile la adresa cărturarului Nicolae Iorga. Acestuia i-a dedicat, pe lângă ridicolul episod numit „Vesela spovedanie“ şi surprins în lucrarea „Tămâie şi otravă“, un întreg volum de ironii, „Strofe cu pelin de mai pentru Iorga Nicolai“, care a văzut lumina tiparului chiar la 9 mai 1931, când Guvernul României era condus de marele istoric. O mostră tonică din spatele copertelor: „În răsboiu-ntregitor,/ Fugind de gloata interlopă,/ Marele învăţător/ A fost mobilizat ca popă“. De ce nu-i plăcea apa de izvor Legendele care s-au ţesut în jurul epigramistului spun că „Strofele cu pelin“ au mobilat întreaga vitrină a unei librării din Iaşi la 10 mai, în ziua în care premierul vizita oraşul. Dar acesta este doar un amănunt, căci Păstorel i-a încondeiat şi pe prieteni, şi pe adversari, şi pe români, şi pe occidentali, dar mai ales pe ruşi. Şi, poate cel mai savuros, s-a luat pe sine în zeflemea, insistând, în cel mai natural mod cu putinţă, pe cea mai importantă calitate a sa: aceea de iubitor de vinuri şi de războinic pătimaş împotriva apei de izvor. „Pentru subtilul amator/ Care-şi respectă al său gât,/ E bună apa de izvor,/ Dar ca uzaj extern. Atât!“ Dar aceasta nu poate fi decât o virtute, căci ştim de la Horaţiu că „N-au să aibă viaţă poemele scrise de băutorii de apă“. Iar întâlnirile cu Păstorel Teodoreanu, indiferent care ar fi fost vârsta interlocutorului, terbuie să fi fost memorabile, căci doar aşa se explică faptul că, după decenii, contemporanii îşi amintesc perfect şi cele câteva secunde petrecute în compania teribilului enolog.
Omul era un drăguţ. Era un gurmand, îi plăceau mâncarea bună şi coniacurile bune. Dar avea o cultură a mesei! Constantin Bălăceanu-Stolnici
Contemporanul epigramist Mircea Ionescu-Quintus a fost fermecat de anvergura intelectuală şi de hazul său. Atât de mişcat încât i-a dedicat, deşi post-mortem, frumoasa epigramă: „Să-nchinăm paharul/ Pentru Păstorel!/ N-a fost nici Cotnarul/ Mai spumos ca el!“. „Păstorel Teodoreanu era maestru al jocului de cuvinte! El e spiritul cel mai elevat. De aceea, sunt copleşit când sunt, adesea, comparat cu el. Memorabilă este celebra lui pledoarie, când i s-a fixat un impozit mai mare decât trebuie pentru câştigurile din avocatură. S-a dus în instanţă, la contestaţie, cu următorul catren: «N-am venit/ Că am venit,/ Am venit/ Că n-am venit.» Superb, ce joc de cuvinte!“, povesteşte politicianul liberal. „Devenise un fel de «Bul㻓 Academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici l-a întâlnit pe notoriul epigramist într-un moment delicat din amurgul vieţii acestuia: după ispăşirea a trei ani de închisoare, când l-a îngrijit în calitate de medic. Impresionant moment, spune Bălăceanu-Stolnici. „Omul era un drăguţ! Era mare beţiv. A început să-mi povestească: peste 50% din ceea ce i se atribuia lui ca bancuri nu erau, de fapt, ale lui. Devenise un fel de «Bulă». Era un gurmand, îi plăceau mâncarea bună şi coniacurile bune. Dar avea o cultură a mesei!“, îşi aminteşte academicianul.
sursa: adevarul.ro
 
 

Etichete: , , , , , ,

Iasi. Stiati ca…?

  • orasul Iasi este al doilea din Romania ca numar de locuitori, dupa Bucuresti?
  • prima carte tiparita in provincia istorica Moldova a aparut in Iasi la 1643?
  • Iasiul a fost incendiat de trei ori? Prima data, in 1513, au fost de vina tatarii, apoi otomanii in 1538 si apoi rusii in 1686.
  • surse istorice sustin ca orasul a fost afectat de o epidemie de ciuma in 1734? Descoperiri arheologice recente sustin aceasta ipoteza.
  • aici a fost capitala Moldovei timp de aproape 300 de ani (1565-1859)?
  • cazarea la hotelurile din Iasi poate fi cu pana la 30% mai ieftina daca va rezervati online camera?
  • in 1930, numarul evreiilor ieseni reprezenta jumatate din numarul populatiei de origine romana? Erau atunci: 63.168 romani, 34.662 evrei, 980 germani, 918 rusi restul pana la totalul de 102.872 locuitori fiind reprezentat de maghiari, armeni etc.
  • dupa Unirea Principatelor, cand capitala fost mutata la Bucuresti (1861), Guvernul Roman a stabilit plata unei compensatii banesti in valoare de 148.150 lei (nu a fost achitata insa)?
  • in timpul ocupatiei Puterilor Centrale a Bucurestiului (decembrie 1916), Iasiul a redevenit pentru doi ani capitala Romaniei?
  • in 14 decembrie 1989 mai multi ieseni au fost arestati de Securitate pentru ca planuiau organizarea unei manifestatii anticomuniste? Aceasta informatie sta la baza propunerii orasului Iasi ca oras initiator al Revolutiei din 1989.
  • cele 7 coline care dau renumele orasului se numesc: Sorogari, Repedea, Breazu, Cetatuia, Bucium-Paun, Galata si Copou-Aurora?
  • temperatura maxima inregistrata vreodata la Iasi este 40 grade Celsius, in 27 iulie 1909? Minima termica este data de valoarea de -36.3 grade Celsius (1 februarie 1937).
  • una din cele mai triste si sangeroase amintiri din istoria recenta a orasului o reprezinta Progromul din 27 iunie 1941? Pe durata a 3 zile, nu mai putin de 13.266 de evrei au fost ucisi de autoritatile de atunci.
  • intre 1956 si 1977, populatia orasului s-a dublat? De la 112.977 pana la 265.002. Insa, intre 1992 si 2005 populatia a scazut de la 344.425 pana la 320.888.
  • astazi, singura comunitate minoritara mai importanta este cea a tiganilor (rromilor): 1.2%?
  • religia mozaica (caracteristica evreilor) aproape a disparut din pesiajul spiritual iesean? Foarte bine reprezentata in 1930, 34,47% din ieseni, ea a scazut dramatic in zilele noastre (mult sub 1%).
  • Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” (1860) este cea mai veche institutie de acest gen din Romania?
  • orasul este infratit cu peste 20 de alte localitati din alte tari? Cele mai importante sunt: Atlanta, Quebec, Chisinau sau Ierihon.

sursa: http://stiati-ca.com

 
 

Etichete: , , , , ,

Imagine

Paste fericit!

Paste fericit!

 

Etichete: , , , ,

Imagine

Reducere de pret de ziua ta!

Reducere de pret de ziua ta!

 

Etichete: , , , , , , , ,

Reguli de asociere a mancarurilor cu vinurile

Pentru a intelege interactiunea dintre vin si mancare, trebuie cunoscuti termenii care definesc elementele gustului. Orice fel gastronomic poate contine unul sau mai multe din cele cinci elemente de baza ale gustului: dulce, acru, sarat, amar si umami (un al cincilea element component al gustului, descoperit de japonezi la inceputul secolului, care desemneaza capacitatea proteinica a unei mancari). Aceste nuante isi pun amprenta si asupra gustului vinurilor.

Mancarurile dulci si umami reduc caracterul aromatic al vinurilor, facand textura vinului sa para mai puternica (acida, astringenta si taninoasa). Cele mai amarui sau sarate reduc textura vinului, facand-o mai dulce si mai catifelata, si accentueaza aromele. Umami, cea de-a cincea nuanta a gustului, mai desemneaza si savoarea mancarii. Aceasta nuanta a simtului gustativ se bazeaza pe aminoacizii glutenici si nucleotidele mancarii respective. In 1997, cercetatorii de la Universitatea din Miami, au reusit sa localizeze si papilele gustative care percep umami.

Atunci cand acocierea mancare-vin este echilibrata, fara ca un anumit gust sa fie dominant, caracteristicile vinului raman, in principiu, neschimbate. Dar iata in continuare cateva repere, utile in orice „calatorie gustativa”

Asocierea mancarurilor dulci / condimentate / proteinice (umami) cu vinurile usoare

wine_food_pair_sweet_picMancarurile dulci, condimentate sau proteinice, mai putin sarate, dau vinului o textura mai puternica, mai proeminenta. Vinul va avea un caracter acid si, daca a fost maturat in butoi de stejar, va prezenta si nuante amarui. Vinurile rosii asociate cu astfel de mancaruri vor fi mult mai taninoase. Vinurile recomandate pentru felurile gastronomice dulci, condimentate sau proteinice sunt cele mai usoare, seci, proaspete.

Vinuri albe: Riesling, Gewurztraminer, Viognier, White Zinfandel, Chenin Blanc, Sauvignon Blanc, Chardonnay
Vinuri rosii: Nouveau Beaujolais, Pinot Noir, Sangiovese, Zinfandel, Merlot, Shiraz

Feluri de mancare:

  • mancare chinezeasca, sosuri de stridii, mancare de prune, sosurile dulci-amarui
  • mancarurile mexicane, salsa de fructe, crema de ciocolata
  • pastele cu sos de rosii, crema de ciuperci
  • mancare thailandeza, pui Thai
  • aripioare de pui la gratar cu sosuri dulci,
  • sushi cu scortisoara si wasabi
  • mozzarella, branza Brie, branzeturi afumate

Asocierea mancarurilor proteinice cu vinurile fructuoase, sprintare

wine_food_pair_acid_picAsocierea cu mancaruri mai acide, mai proteinice, va estompa caracteristicile vinurilor, facandu-le mai putin evidente. Consumatorul va percepe mai putina aciditate si mai multa fructuozitate. Pentru ca de obicei aceste mancaruri sunt mai putin sarate, vinurile cu care vor fi asociate nu ar trebui sa fie maturate mai mult la stejar si mai taninoase. La acest fel de mancaruri ar trebui sa se consume vinuri mai proaspete, mai intense aromatic, mai usoare (vinuri fara influenta lemnului), pentru ca si ele la randul lor prezinta o aciditate mai ridicata.
Mancarurile amarui, precum andivele, rucola sau carnurile afumate, pot fi asociate foarte bine cu vinurile mai intense, fara influenta baricului.

Vinuri albe: Pinot Grigio, vinuri spumante, Riesling, Sauvignon Blanc, Viognier, Chardonnay
Vinuri rosii: Pinot Noir, Merlot, Sangiovese, Dolcetto

Feluri de mancare:

  • salatele amarui, astringente, de rucola, spanac, ridichi, cresson
  • pestele mai uleios: sardine, hering, ansoa, macrou, somon,
  • scoici, homari, crab si creveti cu lamaie
  • pestele afumat: somon, sturion, tipar, crap
  • stridii ci otet, ulei sau sos cocktail
  • asparagus cu anghinare si ciuperci
  • sushi cu scortisoare si wasabi
  • prosciutto cu pepene galben
  • caviar
  • branza proaspata de capra

Asocierea mancarurilor echilibrate cu vinurile rosii si albe

wine_food_pictureFelurile care sunt condimentate echilibrat cu sare vor dezvolta arome complexe si pot fi asociate cu o mare varietate de vinuri. Daca cumva un fel de mancare este mai dulce sau proteinic (umami), adaugarea unei nuante mai acide nu pare un lucru iesit din comun, practica des intalnita in bucatariile din ziua de astazi (sosurile de rosii la care se adauga vin sau otet, sau somonul afumat caruia i se adauga suc de lamaie). Aceste feluri culinare dezvolta foarte multe arome si nu reactioneaza in asocierea cu vinurile cu aciditate mai scazuta, Mancarurile cu continut de sare mai moderat pot fi asociate cu majoritatea soiurilor de vin.

Vinuri albe: Pinot Grigio, Gewurztraminer, Chenin Blanc, Riesling, Sauvignon Blanc, Chardonnay
Vinuri rosii: Pinot Noir, Merlot, Shiraz, Zinfandel, Sangiovese, Cabernet Sauvignon

Feluri de mancare:

  • carnurile prajite, sotate sau facute la gratar, mancarurile de pui, fructele de mare
  • preparatele murate in sare: masline, capere, sunca, lamaile in saramura, branza de tip Feta
  • sosurile mai acide, albe sau rosii, pe baza de: mustar, lamaie, otet balsamic etc.
  • carna de vita sau pui cu lamaie si capere,
  • supe, tocanitele, ostropelul
  • branzeturile Cheddar, Gruyere, Fontina

Asocierea deserturilor cu vinurile dulci

wine_food_pair_dessert_picDeserturile reprezinta un tip de mancare desprins din prima categorie de mai sus. In mod normal, majoritatea deserturilor sunt dulci si vor fi asociate cu vinuri dulci. Chiar si tartele de lamaie sau rubarba sunt reechilibrate gustativ prin adaugarea de zahar. De cele mai multe ori, se cere a fi servite cu vinuri mai dulci decat deserturile, deoarece se echilibreaza reciproc. Aciditatea va deveni mult mai pronuntata atunci cand sunt servite vinuri dulci la desert. Daca vinul este mai dulce decat desertul, consumatorul nu va sesiza aciditatea vinului la fel de mult. De cele mai multe ori se crede ca dulceata vinului se va asocia foarte bine cu cea a desertului, insa acest lucru este gresit. Vinul va fi simtit ca fiind mai putin dulce si mai vioi.

Vinuri: Recioto, Madeira, Sherry, Port, Muscat, Riesling, Santo, Sauternes, Tokaji, Ice Wine

Deserturi:

  • ciocolate, creme de ciocolata, prajiturele de ciocolata, trufe
  • cremoase, placintele de branza, inghetata
  • deserturile de fructe: mere, citrice, zmeura
  • desrturile cu nuca si caramel, tartele cu alune
  • torturi, prajiturele, produce de patiserie

autor:Vali Ceafalau

sursa: vinul.ro

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 4 Decembrie 2012 în Despre bauturi

 

Etichete: , , , , , ,

Politetea in restaurant

Exista cateva reguli de baza pe care trebuie cunoscute inainte de o cina romantica, la restaurant. Afla cateva reguli de baza pentru a face o impresie placutala fiecare iesire in oras la masa.

Daca ai ales un local unde se mananca bine si este apreciat si de cunoscutii tai, nu trebuie sa te mire faptul ca este mereu aglomerat. Pentru a te asigura ca vei gasi o masa libera, s-ar putea sa ai nevoie de o rezervare din timp. Inainte de a „testa” un nou restaurant, este bine sa te interesezi de mancare si ambianta. Nu trebuie sa te jenezi sa intrebi despre aceste lucruri.Nu este lipsa de bun simt nici daca te interesezi, prin telefon, de preturile practicate.

Daca nu vei face acest lucru, e posibil sa regreti si sa treci prin momente mai putin placute. Nu uita ca si restaurantele modeste pot oferi mincaruri rafinate si atmosfera placuta. Exista restaurante de diferite categorii pentru orice buzunar. Tinuta trebuie sa fie adecvata momentului. Trebuie sa ai in vedere posibilitatea ca exista restaurante care nu accepta clienti imbracati in jeansi.

In general, cea mai potrivita tinuta pentru serile petrecute la restaurant este cea eleganta, clasica. Daca ai hotarat sa mergi intr-un local mai modest, unde te vei simti in largul tau intr-o tinuta mai lejera, nu are sens sa te imbraci la patru ace. La intrarea in restaurant, barbatul deschide usa femeii, lasand-o sa treaca in fata, pentru a intra prima. Primul care intra in local este barbatul, pentru a feri doamna de privirile indiscrete ale celorlalti si pentru a cauta o masa libera. Cand sunteti intr-un local, trebuie sa va comportati cu bun simt, fara a atrage atentia asupra dumneavoastra. Trebuie sa respectati obiceiurile localului. Daca restaurantul are si garderoba, nu va temeti sa lasati hainele. Daca le veti aseza pe spatarul scaunului nu veti face o impresie placuta. De asemenea, trebuie sa stiti ca unele restaurante au zone speciale pentru fumatori si sa respectati acest obicei. La masa se asaza intai femeia, care are prioritate in alegerea locului.

Barbatul trebuie sa ii tina scaunul, dupa care se va aseza pe locul din partea opusa sau alaturi. Daca nu este nici o masa libera, va puteti aseza la masa cu alte persoane, dar numai dupa ce ati cerut, in prealabil, acordul. Meniul trebuie consultat de fiecare in parte, dupa care domnul va da comanda chelnerului. O adevarata doamna evita sa discute cu ospatarul, pe tot parcursul mesei. In timpul mesei, nu priviti insistent vecinii, nu comentati, nu vorbiti sau radeti galagios. Nu veti face decat sa atrageti privirile suparate ale celorlalti. Asezati-va confortabil in scaun. Servetul NU trebuie tinut pe genunchi, ci se foloseste doar pentru stergerea gurii.

La sfarsit, se impatureste frumos si se pune intr-o parte. Daca, in lipsa chelnerului, barbatul serveste bauturile, nu va pune sticla pe masa, ci in frapiera. Vinurile se degusta la inceput de catre domn, care se decide asupra celui potrivit. Daca v-a facut recomandari chelnerul, luati-le in considerare. El ar putea sti, de exemplu, ca pestele merge cu vin alb, friptura cu vin rosu. Reclamatiile nu trebuie facute cu voce tare. Evitati cearta cu chelnerul, adresandu-va direct sefului de sala sau patronului.

sursa: http://www.calificativ.ro/Politetea_in_restaurant-a10140.html

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 26 Noiembrie 2012 în Uncategorized

 

Etichete: , , , , , , , , , , ,

Iasul istoric: Viaţa politică din Iaşul de altădată

sursa: http://curierul-iasi.ro/viata-politica-din-iasul-de-altadata-7142

Dezbaterile politice de la sfârşitul secolului XIX înflăcărau spiritele ieşenilor, dar inspirau şi creaţii literare. Sediul Primăriei, situat în spatele statuii lui Miron Costin găzduia discuţiile, de la care nu lipseau junimiştii, dar şi Ion Creangă, pe atunci preot.

 

Clădirea Primăriei (în spatele statuii lui Miron Costin) găzduia dezbateri politice aprinse în anii 1870Dezbaterile politice de la sfârşitul secolului XIX înflăcărau spiritele ieşenilor, dar inspirau şi creaţiile literare. Sediul Primăriei, situat în spatele statuii lui Miron Costin, găzduia discuţiile, de la care nu lipseau junimiştii, dar şi Ion Creangă, pe atunci preot

Iacob Negruzzi, impresionat de atmosfera şi dezbaterile întrunirilor politice la vechea Primărie, le  imortaliza în faimoasa copie după natură, „Electorale”, cu peste 300 de versuri şi publicată în revista „Convorbiri literare” din 15 februarie 1871. Scrisă cu scopul de a-i ironiza pe adversarii săi cât şi pe „profesorii care erau în fruntea mişcării fracţioniste” (George Panu), creiona figurile acestora, numindu-le poreclele, bine cunoscute pe vremea aceea. Dintre oratorii înfierbântaţi nu lipsea tânărul Popa Smîntînă – Ion Creangă, despre care tot George Panu scria că „vorbea frumos” cu „limbajul său colorat” şi era pasionat de întrunirile publice, în care „lua mai întotdeauna cuvântul cu mare succes” întrerupt de capul băcălimii, Năstase Patlagică şi aţâţat de şeful profesorimii, Tiberiu Lehăescu – ultimul întruchipând profesorul de filosofie C. Dumitrescu, iar Năstase Patlagică pe avocatul George Panu aşa cum îi identifică C. Săteanu în volumul  Figuri din Junimea.

Întâlnire cu Creangă

Ion Creangă la vremea primeleor implicări politice

Într-una din paginile Amintirilor de la Junimea tot Iacob Negruzzi, directorul „Convorbirilor literare” şi politician conservator-junimist povesteşte cum l-a cunoscut, la Primărie, pe Ion Creangă: „Liberal în ideile sale politice, el se dăduse cu adversarii noştri din Iaşi, care compuneau aşa zisa «fracţiune liberă şi independentă». Deşi fusese la Şcoala Trei Ierarhi şcolarul lui Maiorescu şi recunoştea acestuia mari calităţi didactice, ca fracţionist el nu ne putea suferi, închipuindu-şi că noi voim să vindem ţara nemţilor şi evreilor. Eu am vorbit cu Creangă pentru întâia oară la o alegere în sala Primăriei de Iaşi. Eram candidat la deputăţie şi discutam în dreapta şi stânga cu alegătorii să mă voteze, stăruind să mă voteze, cînd văd pe un institutor numit Urziceanu în vorbă cu un popă”. Fiindcă institutorul avusese un proces la care avocatul Negruzzi îi obţinuse achitarea, aceasta i-a cerut votul. Intrând în vorbă, Creangă i-a replicat: „N-are a face una cu alta, domnule Negruzzi, d-ta i-ai făcut un serviciu privat şi aici e vorba de trebi publice. Bate dumneata la alte uşi, noi oamenii cei mici votăm pe ai noştri”. Drept consecinţă s-au despărţit furioşi.

Din adversar – partizan

Mai târziu, după ce institutorul Ion Creangă a fost adus la şedinţele Junimii de Mihai Eminescu şi s-au împăcat, povestitorul „alerga prin mahalale făcând o activă propagandă ” pentru editorul „Convorbirilor”. Peste ani, acesta avea să-i recunoască şi meritele: „Creangă era totdeauna un orator iubit în adunări populare şi eu la dânsul m-am gândit când am creat pe părintele Smîntînă în o copie de pe natură, intitulată, Electorale” (Iacob Negruzzi). În sala Primăriei îl întâlnea prin 1880 şi tânărul Th. Speranţia. Institutorul vesel şi sfătos întâmpina alegătorii, povăţuindu-i cu cine să voteze – candidatul său, bineînţeles. Cetăţean progresist şi ordonat, Creangă răspundea la toate chemările timpului, având în faţă ca pe un far interesele obşteşti. Aşa, bunăoară, prin februarie 1886, când se vântura legea monopolului alcoolului, iar cârciumarii, velniţarii, rachierii şi toţi fabricanţii de tării nu voiau să audă de asemenea pacoste şi încălcarea drepturilor cetăţeneşti, strigând pe toate străzile că va creşte cohorta calicilor, datorită închiderii multor dugheni, cine se afla în fruntea adepţilor legii? Ion Creangă. Umblând printre mahalagiii aprinşi, le tălmăcea avantajele, îndemnîndu-i să-şi însuşească legea ce avea să curme negustoria încăpută pe mâinile afaceriştilor şi profitorilor străini de interesele societăţii şi sănătăţii poporului. (Ion Mitican)

………

Iacob Negruzzi, directorul „Convorbirilor” a satirizat dezbaterile politice

„Electorale” la Primărie

Iată cum descria Iacob Negruzzi, directorul „Convorbirilor” şi politician cu trecere, sediul Primăriei şi dezbaterile aprinse:

„În oraşul mic şi paşnic cu stradelele deşarte

Numai piaţa-i animată: oameni mulţi înspre o casă

Care-n mijloc e zidită-naintează şi se-ndeasă

Şi-n grămadă înspre scara cea îngustă dau năvală,

Vrând să intre fiecare cât mai grabnic sus în sală.

Lungă, jos în pod, îngustă, cu ferestrele crăpate

Cu trei, patru bănci ciuntite de părete răzemate

Într-un unghi c-o sobă neagră care, fără de căldură,

Numai fum în loc de pară varsă din batrâna-i gură

Cu un lustru unde-s patru lumânări de spermanţetă,

De la care o lumină galbenă e-mprăştietă,

Împrejur e vuiet mare, toţi vorbesc şi discutează

Şi se mişcă şi se-ndeasă şi se ceartă şi fumează

Şi din toate se cunoaşte că această adunare

Are scopul să decidă de a ţării cauză mare.

Căci, alegători cu toţii, acolo s-au adunat

Ca să vadă ori pe cine au s-aleagă deputat.

 

Întruniri cu „cântec”

Acum sala este plină, prezidentul s-a sculat

Şi mişcându-şi clopoţelul acest fel a cuvântat:

„Domnilor, vă rog tăcere, domnilor, mă ascultaţi!

Noi alegători ai ţării suntem astăzi adunaţi

Să ne sfătuim pe cine deputat trebui ales.

Vedeţi, întrunirea noastră e de mare interes,

Cum v-am spus, eu cred de-aceea că încet şi fără grabă

Trebui să cătăm pe unul care-a şti să fac treabă”…

Strigă-n stânga multe glasuri, însă prezidentul sună

Clopoţelul, şi-i îndeamnă toţi tăcere să păzească

Căci părintele Smîntînă acum vrea să le vorbească.

„Fraţilor!” începe-acesta, mânecele suflecând

Şi potcapul ce-l apasă mai pe ceafă aşăzând,

„Fraţi iubiţi, eu ştiu desigur că voi toţi gândiţi ca mine

Că-n iubita noastră ţară n-ar fi rău să fie bine.

Pentru asta, fără ură şi cu gând împăcăcios

Cum stă scris în evanghelii c-a zis chiar Domnul Cristos

Să fim toţi cu înfrăţire şi ca fraţii să ne-nţelegem,

Dintre noi pe cel mai vrednic, deputat ca să-l alegem.

Însă pentru a-l cunoaşte, nu voim a cerceta

Vârsta lui şi meseria, ci de-şi ţine legea sa

Cum stă scris, dacă posteşte şi de s-a spovăduit,

Dacă dă de paraclisuri şi se-nchină umilit,

Căci trăim ca-n vremi păgâne, oamenii nu mai sunt buni,

Nu mai au credinţa veche ca odată la străbuni.

Preoţii prea mică leafă au, bisericile toate

Chiar în zi de sărbătoare rămân astăzi deşertate

Discul gol e păn în funduri”. – „Ai vorbit destul, părinte”.

Unul curmă din mulţime, „părinteştele-ţi cuvinte

Sus de pe amvon le spune, aici nu se potrivesc”.

“Taci, creştin fără credinţă şi mă lasă să sfîrşesc”.

Încăierări

“E destul”, mai multe glasuri, iarăşi prezidentul sună

Clopoţelul şi-i invită ca să tacă şi s-asculte.

Însă dintr-o parte-a salei se ridică glasuri multe

Care strigă tot mai tare: „Jos, destul, sfinţia ta!”

Altă parte îl susţine: „Sus, părinte, nu te da,

Ei voiesc numai gâlceavă”. Popa cearcă să vorbească

Însă vuietu-i prea mare şi-i silit să părăsească

Locul său de la tribună; iar strigarea nu-ncetează;

Două tabere: în stânga şi în dreapta se formează…

– „Să vorbească, să vorbească!” alţii spun din ceea parte,

– „Jos brânzarul!” ţipă stânga „cârnăţarul fără carte!”

Lehăescu de pe-un scaun strigă: „Daţi în mitocan

Nu-l lăsaţi, căci el insultă pe poporul suveran!”

Nimeni nu se mai aude: printre vuiet şi strigare

Prezidentul clopoţelul mişcă, spune în zadar

C-acest chip de discutare nu ar fi parlamentar

Ş-ameninţă adunarea că şedinţa o ridică:

Nu s-asculte-a lui cuvinte: Lehăescu, Pătlăgică,

Amândoi s-au prins de piepturi; alţii vin în ajutor,

Parte pentru Pătlăgică, parte pentru profesor

Iar când vuietul din sală a sa culme o atinge

Unul plin de perfidie lumânările le stinge.

Întunericul se-ntinde, nu se mai cunoaşte nime

Lehăescu dă-n profesori, Pătlăgică-n băcălime…

Aşa-n luptă sângeroasă ajung toţi până la scară

Şi împinşi unii de alţii se rostogolesc afară.

Acum sala e deşartă: peste locul de bătaie,

Dintr-un nor ce-o ascunsese, ieşind luna cea bălaie

Ea arată printre geamuri a sa faţă argintie

Luminând cu blânde raze câmpul luptei celei vie:

Ochelari, galoşi, căciule, mese, scaune zdrobite,

Clopoţel şi beţe rupte zac pe scînduri răspîndite!.»

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 16 Noiembrie 2012 în Uncategorized

 

Etichete: , , , , , ,