RSS

Arhive pe etichete: bucatarii

Sfaturi practice in bucatarie

sursa: http://delly.garbo.ro/articol/Lifestyle-culinar/3924/Sfaturi-practice-in-bucatarie.html

Fara sa vrem bucataria este uneori locul cel mai important dintr-o casa. In bucatarie se pregatesc tot felul de prajituri, dulceturi, cozonaci care ii vor impresiona pe membrii intregii familii. Bucataria nu este locul in care doar femeile gatesc ci si un loc in care si barbatii reusesc sa faca preparate culinare minunate (sa recunoastem ca uneori sunt mult mai priceputi decat o femeie).

Iti oferim cateva sfaturi practice pentru bucatarie :

Daca nu ai hota, nu uita sa deschizi geamul cat mai des pentru o buna aerisire a incaperii.

Pentru a indeparta mirosurile neplacute precum cele de ceapa, varza sau conopida poti face cateva improvizatii care te vor ajuta. Intre vas si capac se pune o panza in care s-a pus miez de paine si s-a impaturit bine. De asemenea poti pune in oala putin otet sau miez de paine.

Vasele din metal inoxidabil se spala cu apa fierbinte si detergent, in cazul in care au un strat de calcar depus se clatesc cu apa calda combinata cu otet.

Cratita in care se prajeste pestele, se curata, se spala si dupa ce se usuca se pune iar pe foc cu cateva frunze de ceai sau chiar cu zat de cafea. Astfel se reuseste indepartarea mirosului neplacut de peste.

Ai grija cu vasele de aluminiu. Inainte de a le folosi pentru prima oara spala-le cu apa, sapun si un pahar de lapte.

Dupa ce se dezlipesc etichetele de pe borcane sau sticle se freaca bine locul cu o ceapa taiata.

In cazul in care sare smaltul unor vase acestea trebuie sa fie inlocuite pentru a nu se produce intoxicatii.

Incearca sa folosesti vase sub presiune pentru ca mentin ingredientele sanatoase si nu se pierd nici vitaminele si sarurile minerale existente in alimente.

Petele de cafea se indeparteaza usor daca se spala locul respectiv imediat cu apa rece. Daca s-a uscat se spala cu apa sarata sau cu alcool (aproximativ o lingura de alcool la un litru de apa)

Petele de rugina de pe cutite se curata daca sunt frecate cu o ceapa pe care se pune si putin zahar tos.

Vasele care rezista mai mult la foc si se curata usor sunt cele inoxidabile, de ceramica.

Daca mancare este foarte sarata intrduceti in mancare un cartof curatat si taiat. Cand mancarea este gata acesta se indepsrteaza (resueste sa absoarba sarea).

Petele de ceai se curata imediat daca se sterg cu apa calda si lamaie.

Petele de vin se curata mai usor daca se presara sare.

Pentru petele de grasime, materialul se imbiba o zi in talc apoi se perie bine.

Reclame
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 15 iunie 2012 în Gastronomice

 

Etichete: , , , , ,

Delicios sau sănătos? Atenţie la DUŞMANII din farfurie!

Nu întotdeauna alimentaţia sănătoasă este şi delicioasă. Tocmai de aceea sunt unele persoane care renunţă la alimentaţia sănătoasă în favoarea unor combinaţii de alimente cărora le rezistă foarte greu. Sfatulparintilor.ro face o listă de alimente care, combinate, au un gust extraordinar. Nu garantăm însă că toate sunt şi sănătoase.

Ouă cu bacon

Două ouă ochiuri şi o bucăţică de bacon sunt ideale pentru a începe dimineaţa. Proteinele din ou şi grăsimea din bacon sunt o combinaţie delicioasă şi îţi vor oferi energie pentru întreaga zi. Cam uiţi de grăsimile trans.

Floricele de porumb cu unt

În America popcorn-ul a devenit popular în timpul Marii Recesiuni pentru că era destul de ieftin. În zilele noastre mulţi oameni nu-şi pot închipui că pot merge la film fără o cutie de floricele în braţe. Combinaţia popcorn-unt este irezistibilă. Dar mulţi uită de conţinutul ridicat de sare şi grăsimi.

Pizza cu bere

Să recunoaştem, ce este mai bun decât o pizza fierbinte şi o sticlă de bere rece? Gustul fierbinte este răcorit într-un mod extraodinar de berea proaspătă scoasă recent din frigider. Şi pentru ca seara să fie perfectă vizionaţi şi un film la care să aveţi alături, floricele cu unt. Delicios, nu-i aşa? Aveţi grijă însă, combinaţiile acestea pe cât sunt de delicioase pe atât de multe calorii au. Ca să nu mai vorbim că şi dinţii vor avea de suferit în urma tratamentului „fierbinte-rece”.

Sare cu piper

Combinaţia sării şi a piperului datează din secolul XVII în bucătăria franţuzească, despre piper considerându-se că era singurul condiment care nu modifica gustul natural al mâncării. Absolut toate mâncărurile pot beneficia de pe urma combinaţiei sare şi piper. Orice maestru bucătar va folosi sarea şi piperul în mâncărurile pe care le prepară.

Burger cu cartofi prăjiţi

Deşi oamenii consumau cartofi prăjiţi încă din anii 1600-1700, popularitatea lor a crescut enorm atunci când au început să fie vânduţi în restaurantele de fast-food. Cele mai multe dintre restaurantele de acest fel au combinat cartofii prăjiţi cu burgerii, creând un pachet căruia mulţi nu-i pot rezista. Atât că nu este foarte sănătos.

Spaghette cu chiftele

Unele persoane pretind că această combinaţie alimentară a fost realizată de către imigranţii italieni din SUA la începutul secolului XX, în New York. Alţii susţin că patentul s-ar afla în Italia. Indiferent de originile acestei combinaţii, trebuie să ne bucurăm că ea există, iar dacă ai grijă la ingrediente, poate fi şi sănătoasă.

Brânză cu biscuiţi

Combinaţia dintre brânză şi biscuiţi serveşte nemaipomenit pe post de gustare. Combinaţia dintre brânză şi biscuiţi este simplă, gustoasă şi imbatabilă pentru petreceri.

Piure de cartofi cu sos

Combinaţia dintre piure şi sosul cu carne este extraordinară. Torni sosul peste piure până când acesta din urmă este complet acoperit. Este o combinaţie atât de populară încât o puteţi găsi inclusiv la restaurante de tip fast-food. Ca să fii sigur că e sănătoasă alegerea, ar fi indicat să le prepari totuşi acasă.

sursa: http://bucataria.realitatea.net/articole/1299/delicios-sau-sanatos-atentie-la-dusmanii-din-farfurie

 
 

Etichete: , , , , , , , , ,

Vitejiile lui Ion Creangă

de George Călinescu,

Album Literar Gastronomic editat de revista Viaţa Românească, Bucureşti, 1982

…Dar mai ales începu să mănânce. Dupa ce îşi puse, ca Ştefan a Petrei, curechi de putină şi muşchi afumat de porc în podul şindrilit al casei, mâncă bucate humuleştene, însă mai ales sarmale şi plăcinte cu poale-n brâu făcute cu julfă. Hâlpavul care în sat făcea ochi dulci fetelor fecioare, înveselindu-le cu dinţii de fasole şi barbă de lână, spre a le mânca purceii fripţi şi alivencile, mânca asemeni unui lup flămând. Spre a se deosebi de „fârlifuşii de pe la târguri, crescuţi în bumbac”, ca adevărat „românaş” face isprăvi nemaiauzite, de basm, care-i dădură o faimă de Flămânzilă. Nu-şi pierde vremea cu o „zămoreală”. El nu se încurcă, asemeni boierilor sfrijiţi, rupând cu degetele-i groase picioarele subţiri ale racului. El trage tot castronul cu raci înainte-i, vâră mâna păroasă în el, scoate pumnul plin, ducându-l la gură, apoi ronţăie racul, zvârlind cojile afară, cum aruncă râşniţa pleava.El mănâncă odată zece ouă, o strachină de prune, o oală de porumb fiert, doar pentru deschiderea poftei de mâncare, cu acea plăcere de a mesteca alimente de tot felul care este a mâncăcioşilor şi a vitelor.

Ca şi Flămânzilă, el mistuie în cinci fripturi toată carnea birtaşului înspăimântat şi ţipă că-i e foame. cere toate mâncărurile ospătarului, înghiţind câte două fierturi, mai multe soiuri de fripturi, bând o carafă de vin şi o cofiţă de apă rece şi se scoală uşurat de la masă, zglobiu.El se aşează pe vine în faţa unei mămăligi pântecoase şi o înghite cu brânză, udând-o iarăşi cu vin şi apoi cu altă cofiţă de apă.

Slăbit de post doftoricesc, cere o pâine întreagă, o găina fiartă cu usturoi, un castron cu sarmale, opt plăcinte cu caş şi o ocă cu vin. După scaldă e mai pofticios. Atunci mănâncă tot ce găseşte la han, bea de la ţărancă o oală de lapte dulce, mănâncă de la un ovrei un ceaun de păpuşoi fierţi, gronţăind boabele ca mascurii, apoi se aruncă în apă şi se bălăceşte mulţumit. Unui prieten îi vine leşin de această privelişte nemaivăzută.

Crapul pus de cuscri pe masă îl mănâncă tot. La Neamţ, la mânăstire, strânge bureţi şi-i dă rudelor să-i gătească. Mănâncă lacom, neinvitând pe nici unul, spre a nu i se împuţina porţia, apoi toţi, afară de el, dau semne de otrăvire. Creangă cheamă doctorii de la spital cu fluierul, strângând vardiştii din târg, îşi duce băiatul în cârcă la spital, e deznădăjduit, dar la stomac se simte bine. Numai acasă, la masa obişnuită, Creangă este mai cumpătat. La masă, Creangă nu manca mai mult decât o oală cu găluşte făcute cu păsat de mei şi cu bucăţi de slănină, o găină friptă pe ţiglă de lemn şi undită cu mujdei de usturoi iar pe desupra şindilea cu o strachină de plăcinte moldoveneşti, zise cu poalele-n brâu, însă ca băutura el se mulţumea cu o cofiţă de vin amestecat cu apă.

Către patruzeci de ani trupul lui Creangă începe să se umfle. Subţirele diacon de altă dată, cu ochi albaştri patrunzatori şi bărbiţă mătăsoasă de faun, se puhăveşte la faţă şi capătă ochi mici osânzoşi. Părul încă lung, dat popeşte pe spate, şi hainele goase de şeiac îi dau înfăţişarea greoaie de matahală. Cu pălăria pe ceafă, cu băţul cioturos în mână, el merge drept…

 
 

Etichete: , , , , ,

Istorii pitoresti despre vechi bucatari (1)

Epoca spaniola

Cele mai multe dintre meseriile legate de mâncare şi băutură „au ieşit târziu la uliţă”,
vorba unui cronicar muntean. În secolul al XVIIIlea, în plină epocă fanariotă, relaţiile sociale pe care le producea comerţul cu hrană arătau cu totul altfel decât ne închipuim noi astăzi. Tocmai de aceea ni s-a părut instructiv să evocăm acele timpuri pline de istorii pitoreşti despre vechii bucătari şi arta culinară de altădată.

Ştiinţa şi rangul bucătăriei

Am împrumutat aceste cuvinte pentru titlul de faţă din memoriile epistolare ale lui Ion Ghica, în scopul transcrierii unui citat sugestiv din clasicul român.

În vechime, curtea boierească nu cumpăra nimic din afară, dintr-ale gurii, poate doar mirodenii şi pometuri rare, care la noi nu se găseau, iar la trebuinţă, boierul putea să închiză porţile mari şi să trăiască luni întregi cu familia,cu slugile şi cu oamenii casei, optzeci şi o sută de suflete, fără să aibă nici cea mai mică nevoie de cei de dincolo zidului împrejmuitor. Avea mălai şi făină în ambare, cămara lui gemea de tot felul de băcănii şi sărături, iar în ţigănia moşiei avea franzelari, croitori, cizmari. Livada întinsă pe o jumătate din împrejmuirea fortificată rodea în adondenţă cireşe pietroase, caise cât pumnu,piersici roşii, struguri tămâioşi şi razachie, mere domneşti şi pere bergamote. În vremea rece a anului toate astea se prefăceau în magiun, marmeladă, dulceţuri, compot, vişinap, rachiu, ţuică şi vin. Râmătorii treceau la afumătoare şi vânatul la marinate. Cu asemenea alai de mâncare n-aveai grija molimelor sau a răzmeriţelor!

Numeroasa şi pestriţa suflare ce se îndestula cu astfel de bucate, pe lângă casa boierului Dudescu, căci despre acesta scrie Ion Ghica în rândurile citate, mişuna între „hotarele unui izlaz de ocol” aflat chiar în inima Bucureştiului de azi… „Coprinsul loc în târg începea de la Antim, mergea pă lângă Sfinţii Apostoli, trecea gârla până la Turnu Colţii, se lăţea spre sud şi apus, apucând şi o parte din Dealu Spirii. Astăzi (la mijlocul secolului al XIX-lea – nota red.) o bună bucată din vestita moşie este mahalaua Dudescului”. Tot clasicul precizează: „Bucătarii, care găteau pentru atâtea suflete, ocupau, dară, între meseriile curţii, un rang însemnat, iar gătitul era socotit aproape o ştiinţă.”

Bucătăriile erau monumentale, cu multe încăperi, fiecare având felurite întrebuinţări. Ion Ghica le numeşte „opere de arhitectură”, fiind, după casa boierească însăşi, „cele mai însemnate clădiri, cele mai îngrijite şi cele mai des cercetate”, de unde deducem că mâncarea şi mâncatul erau mai dese şi mai importante, la acea epocă, decât obştescul spălat şi curăţenia, în general.

sursa: http://bucataria.realitatea.net/articole/427/istorii-pitoresti-despre-vechi-bucatari

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 17 februarie 2012 în Uncategorized

 

Etichete: , , , , , ,