RSS

Arhive pe categorii: Uncategorized

Imagine

SARBATORI FERICITE!

SARBATORI FERICITE!

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 19 Decembrie 2013 în Uncategorized

 

Biftec tartar

 post-2120-12705368143746

Beef-steak tartare, este un preparat pe bază de carne crudă de vită, tocată mărunt, care poate fi şi marinată în vin sau alcool (whisky sau cognac); de obicei se serveşte cu ceapă tocată fin, capere si verdeţuri, alături de piper negru proaspăt râşnit, cu un gălbenuş de ou crud, pe pâine de secară unsă cu unt.

Deşi există foarte multe poveşti despre legatura acestui preparat cu războinicii tătari din Asia Centrală, nu este de fapt nici o dovadă istorică a consumului acestora de carne crudă, şi, chiar dacă ar fi aşa, nu avem nici o explicaţie pentru apariţia acestei reţete abia la începutul secolului XX. Numele poate veni de la sosul tartar, care îl acompaniază adesea, sau de la ideea că tătarii erau primitivi – de unde şi variantele alternative ale preparatului, boeuf cannibal şi boeuf a l’americaine.

A fost pentru prima oară servit în restaurantul Lavan’s, iar în ediţia din 1921 a Ghidului Culinar al Casei Escoffier apare sub numele de steak a l’americaine, preparat fără gălbenuş de ou, servit cu sos tartar pe margine.

În timp, distincţia între biftec a l’americaine şi variantele sale a dispărut; ediţia din 1938 a Dicţionarului Gastronomic Larousse descrie biftecul tartar drept carne de vită crudă, tocată, cu galbenuş de ou crud, fără nici o menţiune despre sos.

În Belgia se serveşte cu cartofi prăjiţi şi cu multe condimente şi verdeţuri, în Danemarca are multe adaosuri, în Germania carnea poate fi şi de porc, dar fără ou sau capere, varianta mexicană este cu carne marinată în suc de limete sau vin, în Nepal se serveşte cu carne de bivol amestecată cu ulei de muştar, seminţe de fenicul, usturoi pisat şi condimente, în Olanda nu este servit crud, ci sotat puţin în unt, sare, piper şi usturoi, rămânând însa roz în mijloc şi foarte moale, iar în Franta se numeşte tartare aller-retour, carnea fiind puţin friptă, cât să aibă o crustă foarte subţire.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 11 Octombrie 2013 în Uncategorized

 

Septembrie, luna tulburelului

GIA_0558-500x444Acest început prietenos de septembrie este un timp ideal pentru unul dintre cele mai importante momente din activitatea unui vinificator: culesul. Acum se concretizează munca de pe parcursul unui an de zile, în care viile au fost îngrijite. Tot acum se stabilesc strugurii care au înregistrat cea mai bună performanţă şi care se vor valorifica în vinuri deosebite.

considerat cel mai potrivit mod de a culege strugurii, deoarece nu dăunează nici plantei şi nici strugurilor. Cu grijă, unul câte unul, ciorchinii sunt tăiaţi cu foarfece speciale şi aşezaţi în coşuri sau găleţi de plastic. Ciorchinii nu trebuie rupţi cu mâna, pentru că, astfel, se poate rupe coarda viei, devenind foarte sensibilă la frig. Culesul mecanic, folosind combine de ultimă tehnologie, este foarte avatajos, mai rapid şi efectiv, însă există un factor de risc: ruperea pieliţelor boabelor, care poate duce la oxidarea mustului.

O regulă dictată tot de tradiţie este că via nu se culege pe ploaie. Apa de pe strugurii poate ajunge în must, diluându-l şi scăzând calitatea vinului. O regulă mai puţin ştiută este că strugurii nu ar trebui culeşi nici dimineaţa devreme, când sunt plini de rouă.  În schimb, destul de des practicat de vinificatorii cu renume este culesul pe timp de noapte, care protejează strugurii de căldură şi ajută la păstrarea unui nivel scăzut de astringenţă. Uberland, produs din struguri din Podgoriile Recaşului. Inspirat din tehnicile de fabricare a marilor vinuri italiene, Cuvee Uberand este făcut din strugurii care nu sunt culeși atunci când ajung la maturitate deplină, ci sunt doar tăiaţi, lăsaţi să se deshidrateze o vreme în vie, astfel încât mustul să ajungă la un maximum de concentrare.

În mediul rural, culesul viei este un prilej de sărbătoare, în care oamenii se întâlnesc, se sfătuiesc şi se ajută reciproc, pornind de la ideea că vinul trebuie făcut la fel cum este şi băut, cu zâmbetul pe buze şi într-o companie plăcută. Aşadar, pentru cei care se pregătesc de culesul viei, asiguraţi-vă că este momentul potrivit şi bucuraţi-vă din plin de această activitate.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 12 Septembrie 2013 în Uncategorized

 

Gabriel Dorobantu in vizita la Bolta Rece

Un prieten vechi si drag ne-a vizitat impreuna cu familia.

Casa Bolta Rece isi asteapta intotdeauna prietenii, indiferent daca sunt celebri sau nu,  cu bratele deschise, cu vin rece si  cu cele mai bune preparate.

ImageImage

 
Un comentariu

Scris de pe 31 August 2013 în Uncategorized

 

Pastorel Teodoreanu – umor si gastronomie

Păstorel Teodoreanu, figură singulară în literatura română, şi-a dedicat viaţa în aceeaşi măsură scrisului şi escapadelor bahice şi gurmande. Avertisment: următoarele extrase din opera sa pot dăuna grav persoanelor fără umor.
Într-o seară banală de iarnă, în Cetatea de Scaun a Iaşilor, îndoliată după Primul Război Mondial, Păstorel Teodoreanu şi un camarad de arme se plimbau agale pe străzi lăturalnice, după ce săvârşiseră un pahar de vin. Coteau pe ulicioare pustii din liniştitul cartier al Tătăraşilor, pentru a nu fi siliţi să-i salute pe ofiţerii nemţi. Purtau încă uniforma Regimentului 24 Artilerie. Deodată, zăresc în pragul bisericii un preot înalt şi, datorită cine-ştie-cărui impuls ancenstral, caută o vorbă de încurajare. „Ce doreşti fiule?“, îl întreabă preotul pe Păstorel. „Să mă spovedesc, părinte. Caut ispăşirea păcatelor şi duhovniceasca sfinţiei tale binecuvântare.“ „Ai ucis?“ „Da.“ „Rău! Nemţi?“ „Nemţi.“ „Îţi place la teatru?“ „Da.“ „Bine! Dar «Moartea lui Mihai Viteazul»?“ „Nu.“ „Rău! Crezi în Dumnezeu?“ „Da.“ „Bine. Dar în Nicolae Iorga?“ „Nu!“ „Rău! Şi de ce nu crezi în Nicolae Iorga?“ „E zălud, părinte, e sărit!“ „Măgarule! Am să te reclam la marele cartier general! Am să te chem la Curtea Marţială! Vei fi împuşcat ca un câine! E o ruşine să mai porţi uniformă! La zid!“ Farsele făcute lui „Iorga Nicolai“ Şi Păstorel Teodoreanu, şi camaradul său o şterg. „Bine, domnule locotenent, cum îţi veni?“, îl întreabă tovarăşul său pe Păstorel. „Dar ce-am făcut?“ „Ăsta nu e popă, domnule.“ „Cum?“ „Ăsta e domnul profesor Iorga. S-a îmbrăcat aşa de frica nemţilor!“ Acesta era Păstorel Teodoreanu, epigramistul, poetul, prozatorul, cronicarul gastronomic, gurmandul, iubitorul şi degustătorul de vinuri şi coniacuri fine, avocatul, cel mai spumos boem al protipendadei epigramiştilor.
Era maestru al jocului de cuvinte! El e spiritul cel mai elevat. De aceea, sunt copleşit când sunt, adesea, comparat cu el. Mircea Ionescu-Quintus
Păstorel Teodoreanu a reprodus, cu măiestria unui comediant, dar cu harul unui erudit, spectacolul vieţii din România interbelică şi postbelică. Era printre oamenii aceia care au vocaţia boemiei şi care, atunci când se găsesc în cârciumă, devin sclipitori, atinşi de aripa zgârcită a geniului. Avea, e drept, o predilecţie aparte pentru ironiile la adresa cărturarului Nicolae Iorga. Acestuia i-a dedicat, pe lângă ridicolul episod numit „Vesela spovedanie“ şi surprins în lucrarea „Tămâie şi otravă“, un întreg volum de ironii, „Strofe cu pelin de mai pentru Iorga Nicolai“, care a văzut lumina tiparului chiar la 9 mai 1931, când Guvernul României era condus de marele istoric. O mostră tonică din spatele copertelor: „În răsboiu-ntregitor,/ Fugind de gloata interlopă,/ Marele învăţător/ A fost mobilizat ca popă“. De ce nu-i plăcea apa de izvor Legendele care s-au ţesut în jurul epigramistului spun că „Strofele cu pelin“ au mobilat întreaga vitrină a unei librării din Iaşi la 10 mai, în ziua în care premierul vizita oraşul. Dar acesta este doar un amănunt, căci Păstorel i-a încondeiat şi pe prieteni, şi pe adversari, şi pe români, şi pe occidentali, dar mai ales pe ruşi. Şi, poate cel mai savuros, s-a luat pe sine în zeflemea, insistând, în cel mai natural mod cu putinţă, pe cea mai importantă calitate a sa: aceea de iubitor de vinuri şi de războinic pătimaş împotriva apei de izvor. „Pentru subtilul amator/ Care-şi respectă al său gât,/ E bună apa de izvor,/ Dar ca uzaj extern. Atât!“ Dar aceasta nu poate fi decât o virtute, căci ştim de la Horaţiu că „N-au să aibă viaţă poemele scrise de băutorii de apă“. Iar întâlnirile cu Păstorel Teodoreanu, indiferent care ar fi fost vârsta interlocutorului, terbuie să fi fost memorabile, căci doar aşa se explică faptul că, după decenii, contemporanii îşi amintesc perfect şi cele câteva secunde petrecute în compania teribilului enolog.
Omul era un drăguţ. Era un gurmand, îi plăceau mâncarea bună şi coniacurile bune. Dar avea o cultură a mesei! Constantin Bălăceanu-Stolnici
Contemporanul epigramist Mircea Ionescu-Quintus a fost fermecat de anvergura intelectuală şi de hazul său. Atât de mişcat încât i-a dedicat, deşi post-mortem, frumoasa epigramă: „Să-nchinăm paharul/ Pentru Păstorel!/ N-a fost nici Cotnarul/ Mai spumos ca el!“. „Păstorel Teodoreanu era maestru al jocului de cuvinte! El e spiritul cel mai elevat. De aceea, sunt copleşit când sunt, adesea, comparat cu el. Memorabilă este celebra lui pledoarie, când i s-a fixat un impozit mai mare decât trebuie pentru câştigurile din avocatură. S-a dus în instanţă, la contestaţie, cu următorul catren: «N-am venit/ Că am venit,/ Am venit/ Că n-am venit.» Superb, ce joc de cuvinte!“, povesteşte politicianul liberal. „Devenise un fel de «Bul㻓 Academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici l-a întâlnit pe notoriul epigramist într-un moment delicat din amurgul vieţii acestuia: după ispăşirea a trei ani de închisoare, când l-a îngrijit în calitate de medic. Impresionant moment, spune Bălăceanu-Stolnici. „Omul era un drăguţ! Era mare beţiv. A început să-mi povestească: peste 50% din ceea ce i se atribuia lui ca bancuri nu erau, de fapt, ale lui. Devenise un fel de «Bulă». Era un gurmand, îi plăceau mâncarea bună şi coniacurile bune. Dar avea o cultură a mesei!“, îşi aminteşte academicianul.
sursa: adevarul.ro
 
 

Etichete: , , , , , ,

Iasi. Stiati ca…?

  • orasul Iasi este al doilea din Romania ca numar de locuitori, dupa Bucuresti?
  • prima carte tiparita in provincia istorica Moldova a aparut in Iasi la 1643?
  • Iasiul a fost incendiat de trei ori? Prima data, in 1513, au fost de vina tatarii, apoi otomanii in 1538 si apoi rusii in 1686.
  • surse istorice sustin ca orasul a fost afectat de o epidemie de ciuma in 1734? Descoperiri arheologice recente sustin aceasta ipoteza.
  • aici a fost capitala Moldovei timp de aproape 300 de ani (1565-1859)?
  • cazarea la hotelurile din Iasi poate fi cu pana la 30% mai ieftina daca va rezervati online camera?
  • in 1930, numarul evreiilor ieseni reprezenta jumatate din numarul populatiei de origine romana? Erau atunci: 63.168 romani, 34.662 evrei, 980 germani, 918 rusi restul pana la totalul de 102.872 locuitori fiind reprezentat de maghiari, armeni etc.
  • dupa Unirea Principatelor, cand capitala fost mutata la Bucuresti (1861), Guvernul Roman a stabilit plata unei compensatii banesti in valoare de 148.150 lei (nu a fost achitata insa)?
  • in timpul ocupatiei Puterilor Centrale a Bucurestiului (decembrie 1916), Iasiul a redevenit pentru doi ani capitala Romaniei?
  • in 14 decembrie 1989 mai multi ieseni au fost arestati de Securitate pentru ca planuiau organizarea unei manifestatii anticomuniste? Aceasta informatie sta la baza propunerii orasului Iasi ca oras initiator al Revolutiei din 1989.
  • cele 7 coline care dau renumele orasului se numesc: Sorogari, Repedea, Breazu, Cetatuia, Bucium-Paun, Galata si Copou-Aurora?
  • temperatura maxima inregistrata vreodata la Iasi este 40 grade Celsius, in 27 iulie 1909? Minima termica este data de valoarea de -36.3 grade Celsius (1 februarie 1937).
  • una din cele mai triste si sangeroase amintiri din istoria recenta a orasului o reprezinta Progromul din 27 iunie 1941? Pe durata a 3 zile, nu mai putin de 13.266 de evrei au fost ucisi de autoritatile de atunci.
  • intre 1956 si 1977, populatia orasului s-a dublat? De la 112.977 pana la 265.002. Insa, intre 1992 si 2005 populatia a scazut de la 344.425 pana la 320.888.
  • astazi, singura comunitate minoritara mai importanta este cea a tiganilor (rromilor): 1.2%?
  • religia mozaica (caracteristica evreilor) aproape a disparut din pesiajul spiritual iesean? Foarte bine reprezentata in 1930, 34,47% din ieseni, ea a scazut dramatic in zilele noastre (mult sub 1%).
  • Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” (1860) este cea mai veche institutie de acest gen din Romania?
  • orasul este infratit cu peste 20 de alte localitati din alte tari? Cele mai importante sunt: Atlanta, Quebec, Chisinau sau Ierihon.

sursa: http://stiati-ca.com

 
 

Etichete: , , , , ,

Imagine

Paste fericit!

Paste fericit!

 

Etichete: , , , ,