RSS

Arhive pe categorii: Gastronomice

Cafeaua „Marghiloman” pentru ora 17

cafea marghiloman

Se spune că Alexandru Marghiloman (1854-1925), om politic, jurist, lider conservator şi unul dintre cei mai mari moşieri ai ţării, era un mare băutor de cafea. Într-o zi, când se afla la vânătoare, a cerut să i se facă una. Nefiind pregătit cu toate cele trebuincioase unei cafele, valetul a improvizat, punând, în loc de apă, coniac. Astfel s-a născut „marghilomana”. După Primul Război Mondial, la Capşa, rafinaţii aristocraţi cereau „un marghiloman”, „două marghilomanuri” sau „o marghilomană”. Tot în acele vremuri, la Hanul lui Manuc, în „Sala Domnească”, unde aveau loc baluri mascate şi serate mondene, la care se serveau platouri cu peşte sau cu felii de friptură rece de mistreţ, însoţite de vin alb sec şi vin negru, cafeaua Marghiloman era la mare cinste.

„Marghilomana” este, de fapt, o cafea turcească, fiartă cu rom sau coniac. Era servită în ceşti foarte mici, fără toartă, cunoscute sub numele de „filigeană”. Cafeaua se fierbea în ibrice aşezate pe nisip încălzit cu cărbuni. În filigeană, boierul Marghiloman adăuga un strop de rom Jamaica sau de coniac foarte fin.
Astăzi, există mai multe feluri de a prepara această cafea, nelipsit din toate fiind romul sau coniacul. La foc mic, se pun la fiert într-un ibric 100 ml de coniac şi două linguriţe de zahăr. Când amestecul dă în clocot se adaugă şi trei linguriţe de cafea. Se trage ibricul, se acoperă şi, după circa 2-3 minute, când cafeaua cade la fund, licoarea rezultată se pune într-o ceaşcă.
Un alt mod de preparare constă într-o ceaşcă cu apă, care se pune la fiert, tot în ibric, cu o linguriţă de zahăr. Când apa dă în clocot, se adaugă romul şi cafeaua. Se serveşte fierbinte, eventual cu un trabuc, o data pe zi, la ora 17.
 
 

MANCARURI SI BAUTURI preferate de mari scriitori – Ernest Hemingway

Marii scriitori au fost, mulți dintre ei, și amatori de mancaruri bune, unele sofisticate, altele simple, dar rafinate.  Felurile preferate au apărut în scrierile lor, spre a împărtăși posterității bunătățile mult iubite. La noi au excelat în ”scene” gastronomice Nicolae Filimon, Calistrat Hogaș, Mihail Sadoveanu și mulți alți scriitori. Nu mai amintesc decât inspiratele versuri descriind poetic mancaruri și bauturi ale lui Păstorel Teodoreanu.

Ernest Hemingway este mai cunoscut pentru preferințele sale pentru bauturi, dar ajungem noi și acolo. Celebrul autor al faimoaselor romane Adio, arme !, A avea și a nu avea, Pentru cine bat clopotele, Bătrânul și marea (Premiul Nobel 1954) descrie prepararea felului său de mâncare preferat, păstrăv la tigaie. Hemingway a descoperit această mâncare pe când se afla la pescuit în Spania, pe raul Irati. I-a plăcut foarte mult și, cu timpul, a devenit expert în gătirea lui. Iată ce scria el: „În afara insectelor, gătitul este cel care poate ruina o ieșire cu cortul. Ideea tuturor despre gătit se rezumă la fript: frige tot și frige-l bine. Lucrul cel mai necesar într-o excursie este tigaia. Exista mai multe feluri de a face păstrăv la tigaie. Unele mai bune, altele mai puțin bune. Cel mai bine este să îl gătești pe cărbuni. Ai nevoie de câteva cutii de Crisco, Cotosuet sau orice grăsime vegetală. Se pune bacon în tigaie și atunci când este făcut pe jumătate  se adaugă păstrăvul în grăsimea încinsă. Acesta trebuie tăvălit prin mălai inainte. Apoi pune baconul deasupra peștelui. Grăsimea acestuia se va scurge peste păstrăv în timp ce se gătește. Păstrăvii trebuie sa fie crocanți la exterior și roz înăuntru, iar baconul să fie făcut bine, dar nu foarte bine”.

Între noi fie spus, eu prefer păstrăv la hârzob, de care cred că Hemingway n-a avut habar !

În ceea ce privește bautura,  numele lui Hemingway este asociat cu cocktailuri celebre. În barul “La Bodeguita del Medio” din Havana, faimosul scriitor obișnuia să bea Mojito. Acest cocktail se face din 4 frunze de mentă, sucul de la una-două lime, tot atâta rom alb și tot atâta apă minerală, plus o linguriță de zahăr. Se pun frunzele de mentă într-un pahar înalt și se toarnă sucul de lime peste ele. Se adaugă zahărul peste ele și cu ajutorul unui pisălog de la mojar se freacă frunzele cu zahărul în zeama de lime până se zdrobesc. Se adaugă fulgi de gheață ori cuburi de gheață, apoi romul și, la sfârșit, apa minerală. Paharul se poate decora cu felii subțiri de lime.

Despre Hemingway se spune că bea 16 pahare de cocktail Daiquiri într-o singură după-amiază, în barul El Floridita.  Aici barmanul pregătea Daiquiri după o rețetă concepută special pentru scriitor. Pe lângă rom Havana Club, suc de lime și zahăr, punea în blender și un strop de suc de grepfrut. O altă variantă înlocuiește sucul de grepfrut cu o linguriță de lichior Maraschino. Prețuirea lui Hemingway pentru cocktailurile cubaneze este mărturisită de el prin cuvintele scrise chiar pe unul din pereții barului La Bodeguita del Medio: “Mojito îl beau în Bodeguita și Daiquiri în Floridita.”

sursa: http://zinnaida.ro/2012/10/21/mancaruri-mari-scriitori/

 
2 comentarii

Scris de pe 20 Noiembrie 2012 în Gastronomice

 

Ce mancare se potriveste cu berea din grau (Wheat Beer)

de Catalin Baciu

Trebuie sa realizam ca berea e buna pentru noi, mancarea e gustoasa iar cand le combinam pe cele doua nu poate iesi decat un rezultat excelent. Bine, asta daca stim cum sa le combinam. La fel ca si vinurile sau alte bauturi, unele tipuri de bere se potrivesc mai bine unor anumite feluri de mancare. Acest lucru se numeste “food pairing” adica potrivirea unei bauturi cu un fel de mancare.

Hai sa ne gandim la anotimul in care suntem si vedem cum caldura deja ne face viata mai frumoasa. In aceasta perioada calduroasa unele dintre cele mai apreciate si consumate beri sunt cele pe baza de grau (wheat beer, weissebier sau cum vreti sa la numiti). Ceea ce poate nu ati realizat este ca si berea din grau se potriveste mai bine cu anumite feluri de mancare. Alt lucru de retinut ca principalele categorii de bere pe baza de grau sunt Bere de Grau Americana, Belgiana si Germana.

Berea de grau Americana

sursa: http://simpleitalianfood.com/

Berile din grau facute de americani sunt probabil cele mai moderate dintre cele 3 tipuri. Pot fi tulburi sau foarte limpezi iar uneori se regasesc arome de fructe. Unii sunt de parere ca berea din grau americana nu este foarte diferita de cea de tip Ale, numai ca are gust dulceag de la grau si citric de la hameiul american. Din punctul de vedere al potrivirii cu mancarea, berile americane din grau se potrivesc cel mai bine cu salatele de vara, mai ales daca in salata se gasesc castraveti sau unele legume cu frunze mari. In acest caz puteti folosi in dressing cremos sau cu putin otet. Daca vreti sa puneti branza in salata, pentru a va bucura de gustul cel mai bun al berilor americane din grau, folositi o branza mai putin sarata si proaspata. De asemenea, berea americana din grau se potriveste si cu carnea de peste cu putina lamaie stoarsa deasupra.

Berea din grau facuta in Belgia (Belgian Witbier)

sursa: http://www.easysaladrecipes.com/

Berile din grau facute in Belgia sunt putin mai intense fata de cele de peste ocean. Chiar daca sunt la fel de light, putem gasi arome de babane datorita drojdiei belgiene folosite iar unii berari belgieni folosesc chiar coriandru sau coaja de portocale in berile lor. De aici si gustul lor racoritor si de fructe cu arome slabe de flori si condimente. V-ati dat deja seama, nu? Berile  Witbier belgiene se potrivesc de minune cu salatele de fructe. Puneti intr-un castron niste felii de portocale, banane si pepene rosu si beti un pahar de bere belgiana din grau.

E normal ca exista si beri belgiene din grau cu un gust mai patrunzator cum este si Hoegaarden. Acestea se potrivesc midiile innabusite, daca nu ma insel exista si retete de midii in sos de bere. Aceste beri se potrivesc si cu alte feluri de mancare: creveti, scoici sau homari, mai ales daca stoarceti putina lamaie deasupra. Berea usor acidulata are efect complementar pentru gustul bogat al mancarii.

Berile din grau germane

sursa: http://inertiawins.files.wordpress.com/

Poate nu stiati dar pentru berile germane din grau se pune foarte mult accent pe drojdia folosita. De aici vin si aromele de banane sau cuisoare. Drojdia care fermenteaza deasupra le ofera acea consistenta tulbure. Da, drojdia are un rol foarte important pentru aceste beri, tocmai de aceea se recomanda ca atunci cand turnati din sticla in pahar o bere din grau germana sa umpleti paharul 3/4 apoi sa miscati usor sticla si sa turnati din nou pentru a se eliberare sedimentele de pe fundul acesteia.

Exista mai multe subgenuri de bere germana din grau. Dintre acestea cel mai cunoscut este hefeweizen care are un gust de lamaie, putin cremos. Pe de alta parte exista si dunkelweizen, o bere neagra din grau in care putem gasi arome de caramel sau ciocolata. Ambele sunt racoritoare dar si consistente. Berea de tip hefeweizen  poate fi potrivita cu multe tipuri de mancare. Este light incat sa nu acopere gustul salatelor insa este destul de consistenta incat sa ne dea o senzatie de satietate. Cei mai multi bucatari, le recomanda atunci cand consumam mancare mexicana potrivindu-se cu tortillas sau cu preparatele din pui mexicane. Daca aveti ocazia sa mergeti la un restaurant mexican, alegeti sa mancati tacos sau burittos si sa le potriviti cu Weihenstephaner Hefeweissbier.

Putem privi berea germana din grau ca o specialitate bavareza si de aceea o putem consuma alaturi de diferite tipuri de carne. In Germania, de cele mai multe ori se combina berea hefeweizen cu carnatii weisswurst (carnati albi din carne de vitel si carne proaspata de porc). Daca mancati un snitel, alegeti un Paulaner Hefe-Weizen iar pentru mancaruri care “cad greu la stomac” schimbati catre dunkelweizen.

Deja mi s-a facut gura apa, cred ca ma duc sa mananc ceva si sa gasesc o bere din grau cu care sa se potriveasca :) Nu uitati ca berea din grau se poate combina cu multe tipuri de mancare.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 12 August 2012 în Gastronomice

 

Sfaturi practice in bucatarie

sursa: http://delly.garbo.ro/articol/Lifestyle-culinar/3924/Sfaturi-practice-in-bucatarie.html

Fara sa vrem bucataria este uneori locul cel mai important dintr-o casa. In bucatarie se pregatesc tot felul de prajituri, dulceturi, cozonaci care ii vor impresiona pe membrii intregii familii. Bucataria nu este locul in care doar femeile gatesc ci si un loc in care si barbatii reusesc sa faca preparate culinare minunate (sa recunoastem ca uneori sunt mult mai priceputi decat o femeie).

Iti oferim cateva sfaturi practice pentru bucatarie :

Daca nu ai hota, nu uita sa deschizi geamul cat mai des pentru o buna aerisire a incaperii.

Pentru a indeparta mirosurile neplacute precum cele de ceapa, varza sau conopida poti face cateva improvizatii care te vor ajuta. Intre vas si capac se pune o panza in care s-a pus miez de paine si s-a impaturit bine. De asemenea poti pune in oala putin otet sau miez de paine.

Vasele din metal inoxidabil se spala cu apa fierbinte si detergent, in cazul in care au un strat de calcar depus se clatesc cu apa calda combinata cu otet.

Cratita in care se prajeste pestele, se curata, se spala si dupa ce se usuca se pune iar pe foc cu cateva frunze de ceai sau chiar cu zat de cafea. Astfel se reuseste indepartarea mirosului neplacut de peste.

Ai grija cu vasele de aluminiu. Inainte de a le folosi pentru prima oara spala-le cu apa, sapun si un pahar de lapte.

Dupa ce se dezlipesc etichetele de pe borcane sau sticle se freaca bine locul cu o ceapa taiata.

In cazul in care sare smaltul unor vase acestea trebuie sa fie inlocuite pentru a nu se produce intoxicatii.

Incearca sa folosesti vase sub presiune pentru ca mentin ingredientele sanatoase si nu se pierd nici vitaminele si sarurile minerale existente in alimente.

Petele de cafea se indeparteaza usor daca se spala locul respectiv imediat cu apa rece. Daca s-a uscat se spala cu apa sarata sau cu alcool (aproximativ o lingura de alcool la un litru de apa)

Petele de rugina de pe cutite se curata daca sunt frecate cu o ceapa pe care se pune si putin zahar tos.

Vasele care rezista mai mult la foc si se curata usor sunt cele inoxidabile, de ceramica.

Daca mancare este foarte sarata intrduceti in mancare un cartof curatat si taiat. Cand mancarea este gata acesta se indepsrteaza (resueste sa absoarba sarea).

Petele de ceai se curata imediat daca se sterg cu apa calda si lamaie.

Petele de vin se curata mai usor daca se presara sare.

Pentru petele de grasime, materialul se imbiba o zi in talc apoi se perie bine.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 15 Iunie 2012 în Gastronomice

 

Etichete: , , , , ,

Delicios sau sănătos? Atenţie la DUŞMANII din farfurie!

Nu întotdeauna alimentaţia sănătoasă este şi delicioasă. Tocmai de aceea sunt unele persoane care renunţă la alimentaţia sănătoasă în favoarea unor combinaţii de alimente cărora le rezistă foarte greu. Sfatulparintilor.ro face o listă de alimente care, combinate, au un gust extraordinar. Nu garantăm însă că toate sunt şi sănătoase.

Ouă cu bacon

Două ouă ochiuri şi o bucăţică de bacon sunt ideale pentru a începe dimineaţa. Proteinele din ou şi grăsimea din bacon sunt o combinaţie delicioasă şi îţi vor oferi energie pentru întreaga zi. Cam uiţi de grăsimile trans.

Floricele de porumb cu unt

În America popcorn-ul a devenit popular în timpul Marii Recesiuni pentru că era destul de ieftin. În zilele noastre mulţi oameni nu-şi pot închipui că pot merge la film fără o cutie de floricele în braţe. Combinaţia popcorn-unt este irezistibilă. Dar mulţi uită de conţinutul ridicat de sare şi grăsimi.

Pizza cu bere

Să recunoaştem, ce este mai bun decât o pizza fierbinte şi o sticlă de bere rece? Gustul fierbinte este răcorit într-un mod extraodinar de berea proaspătă scoasă recent din frigider. Şi pentru ca seara să fie perfectă vizionaţi şi un film la care să aveţi alături, floricele cu unt. Delicios, nu-i aşa? Aveţi grijă însă, combinaţiile acestea pe cât sunt de delicioase pe atât de multe calorii au. Ca să nu mai vorbim că şi dinţii vor avea de suferit în urma tratamentului „fierbinte-rece”.

Sare cu piper

Combinaţia sării şi a piperului datează din secolul XVII în bucătăria franţuzească, despre piper considerându-se că era singurul condiment care nu modifica gustul natural al mâncării. Absolut toate mâncărurile pot beneficia de pe urma combinaţiei sare şi piper. Orice maestru bucătar va folosi sarea şi piperul în mâncărurile pe care le prepară.

Burger cu cartofi prăjiţi

Deşi oamenii consumau cartofi prăjiţi încă din anii 1600-1700, popularitatea lor a crescut enorm atunci când au început să fie vânduţi în restaurantele de fast-food. Cele mai multe dintre restaurantele de acest fel au combinat cartofii prăjiţi cu burgerii, creând un pachet căruia mulţi nu-i pot rezista. Atât că nu este foarte sănătos.

Spaghette cu chiftele

Unele persoane pretind că această combinaţie alimentară a fost realizată de către imigranţii italieni din SUA la începutul secolului XX, în New York. Alţii susţin că patentul s-ar afla în Italia. Indiferent de originile acestei combinaţii, trebuie să ne bucurăm că ea există, iar dacă ai grijă la ingrediente, poate fi şi sănătoasă.

Brânză cu biscuiţi

Combinaţia dintre brânză şi biscuiţi serveşte nemaipomenit pe post de gustare. Combinaţia dintre brânză şi biscuiţi este simplă, gustoasă şi imbatabilă pentru petreceri.

Piure de cartofi cu sos

Combinaţia dintre piure şi sosul cu carne este extraordinară. Torni sosul peste piure până când acesta din urmă este complet acoperit. Este o combinaţie atât de populară încât o puteţi găsi inclusiv la restaurante de tip fast-food. Ca să fii sigur că e sănătoasă alegerea, ar fi indicat să le prepari totuşi acasă.

sursa: http://bucataria.realitatea.net/articole/1299/delicios-sau-sanatos-atentie-la-dusmanii-din-farfurie

 
 

Etichete: , , , , , , , , ,

Iasii in 1844

de Vasile Alecsandri

sursa: Album Literar Gastronomic editat de revista Viaţa Românească, Bucureşti, 1982

…Acum ne apropiem de Iasi, lasand la stanga valea Nebunii, ce sa ascunde cu numeroasele ei benzi din dosul unui deal gol si prabusit, pe a carui culme se afla curtea Cetatuiei… Astazi insa ea este o mare risipa, locuita de vre-o trei calugari greci si de mai multe alte buhne.

Zidurile sale, odinioara atat de purenice, se darama din zi in zi mai mult sub coasa vremii si vantul pustietatii acum vajaie puternic prin meterezele lor…

Inlauntrul ograzii vezi un palat cu doua randuri, gol, cu boltile crapate, cu usile si ferestrele risipite, un schelet de peatra pustiu, care iti umple sufletul de jale: paharul lui Duca-Voda, locas plin de suveniruri si care calugarii l-au poreclit in hambar. Ietacul doamnei, in care te scobori pe o scara stramta, cioplita in peretele parestilor, acum e plin de ciocalaie de papusoi!…Trist efect al nestatorniciei timpului! Trista pilda a schimbarilor lumesti!…

Dar iata ca intr-atata paragina pierduta intre garduri descantate o farama de eternitate tot se mai pastreaza, sfidand timpul si bucurand pe oameni tocmai in ce au acestia mai vremelnic – pantecul.

…Iar din toate, cea mai curioasa si mai vrednica de insemnat e o bucatarie veche ce se vede aproape de clopotnita si a carei bolta sprintara si alcatuita de trei bolti elegante asezate una deasupra alteia, semana a fi vre-un lucru facut de vre-un genuin al vazduhului, iar nu de om.

Paretii sau pe dinauntru sunt negri de fum si lucesc ca marmura: forma sa este rotunda si bolta sa atat de indrazneata, ca te miri cum de se tine in aer si mai ales cum de s-au luptat cu elementarile, fara a fi biruita nici de apa, nici de focuri, nici de cutremure?

Un palat domnesc, teatru atator mari intamplari, cade in ruine cand aproape de el, o biata bucatarie, fara nici un suvenir istoric, sta inca in picioare dupa atatea sute de ani!

Ce sujet magulitor pentru gastronomi! Ce izvor bogat de idei adanci asupra desertacuinei maririlor lumesti pentru filozofi…

 
 

Vitejiile lui Ion Creangă

de George Călinescu,

Album Literar Gastronomic editat de revista Viaţa Românească, Bucureşti, 1982

…Dar mai ales începu să mănânce. Dupa ce îşi puse, ca Ştefan a Petrei, curechi de putină şi muşchi afumat de porc în podul şindrilit al casei, mâncă bucate humuleştene, însă mai ales sarmale şi plăcinte cu poale-n brâu făcute cu julfă. Hâlpavul care în sat făcea ochi dulci fetelor fecioare, înveselindu-le cu dinţii de fasole şi barbă de lână, spre a le mânca purceii fripţi şi alivencile, mânca asemeni unui lup flămând. Spre a se deosebi de „fârlifuşii de pe la târguri, crescuţi în bumbac”, ca adevărat „românaş” face isprăvi nemaiauzite, de basm, care-i dădură o faimă de Flămânzilă. Nu-şi pierde vremea cu o „zămoreală”. El nu se încurcă, asemeni boierilor sfrijiţi, rupând cu degetele-i groase picioarele subţiri ale racului. El trage tot castronul cu raci înainte-i, vâră mâna păroasă în el, scoate pumnul plin, ducându-l la gură, apoi ronţăie racul, zvârlind cojile afară, cum aruncă râşniţa pleava.El mănâncă odată zece ouă, o strachină de prune, o oală de porumb fiert, doar pentru deschiderea poftei de mâncare, cu acea plăcere de a mesteca alimente de tot felul care este a mâncăcioşilor şi a vitelor.

Ca şi Flămânzilă, el mistuie în cinci fripturi toată carnea birtaşului înspăimântat şi ţipă că-i e foame. cere toate mâncărurile ospătarului, înghiţind câte două fierturi, mai multe soiuri de fripturi, bând o carafă de vin şi o cofiţă de apă rece şi se scoală uşurat de la masă, zglobiu.El se aşează pe vine în faţa unei mămăligi pântecoase şi o înghite cu brânză, udând-o iarăşi cu vin şi apoi cu altă cofiţă de apă.

Slăbit de post doftoricesc, cere o pâine întreagă, o găina fiartă cu usturoi, un castron cu sarmale, opt plăcinte cu caş şi o ocă cu vin. După scaldă e mai pofticios. Atunci mănâncă tot ce găseşte la han, bea de la ţărancă o oală de lapte dulce, mănâncă de la un ovrei un ceaun de păpuşoi fierţi, gronţăind boabele ca mascurii, apoi se aruncă în apă şi se bălăceşte mulţumit. Unui prieten îi vine leşin de această privelişte nemaivăzută.

Crapul pus de cuscri pe masă îl mănâncă tot. La Neamţ, la mânăstire, strânge bureţi şi-i dă rudelor să-i gătească. Mănâncă lacom, neinvitând pe nici unul, spre a nu i se împuţina porţia, apoi toţi, afară de el, dau semne de otrăvire. Creangă cheamă doctorii de la spital cu fluierul, strângând vardiştii din târg, îşi duce băiatul în cârcă la spital, e deznădăjduit, dar la stomac se simte bine. Numai acasă, la masa obişnuită, Creangă este mai cumpătat. La masă, Creangă nu manca mai mult decât o oală cu găluşte făcute cu păsat de mei şi cu bucăţi de slănină, o găină friptă pe ţiglă de lemn şi undită cu mujdei de usturoi iar pe desupra şindilea cu o strachină de plăcinte moldoveneşti, zise cu poalele-n brâu, însă ca băutura el se mulţumea cu o cofiţă de vin amestecat cu apă.

Către patruzeci de ani trupul lui Creangă începe să se umfle. Subţirele diacon de altă dată, cu ochi albaştri patrunzatori şi bărbiţă mătăsoasă de faun, se puhăveşte la faţă şi capătă ochi mici osânzoşi. Părul încă lung, dat popeşte pe spate, şi hainele goase de şeiac îi dau înfăţişarea greoaie de matahală. Cu pălăria pe ceafă, cu băţul cioturos în mână, el merge drept…

 
 

Etichete: , , , , ,