RSS

Arhivele lunare: Noiembrie 2012

Politetea in restaurant

Exista cateva reguli de baza pe care trebuie cunoscute inainte de o cina romantica, la restaurant. Afla cateva reguli de baza pentru a face o impresie placutala fiecare iesire in oras la masa.

Daca ai ales un local unde se mananca bine si este apreciat si de cunoscutii tai, nu trebuie sa te mire faptul ca este mereu aglomerat. Pentru a te asigura ca vei gasi o masa libera, s-ar putea sa ai nevoie de o rezervare din timp. Inainte de a „testa” un nou restaurant, este bine sa te interesezi de mancare si ambianta. Nu trebuie sa te jenezi sa intrebi despre aceste lucruri.Nu este lipsa de bun simt nici daca te interesezi, prin telefon, de preturile practicate.

Daca nu vei face acest lucru, e posibil sa regreti si sa treci prin momente mai putin placute. Nu uita ca si restaurantele modeste pot oferi mincaruri rafinate si atmosfera placuta. Exista restaurante de diferite categorii pentru orice buzunar. Tinuta trebuie sa fie adecvata momentului. Trebuie sa ai in vedere posibilitatea ca exista restaurante care nu accepta clienti imbracati in jeansi.

In general, cea mai potrivita tinuta pentru serile petrecute la restaurant este cea eleganta, clasica. Daca ai hotarat sa mergi intr-un local mai modest, unde te vei simti in largul tau intr-o tinuta mai lejera, nu are sens sa te imbraci la patru ace. La intrarea in restaurant, barbatul deschide usa femeii, lasand-o sa treaca in fata, pentru a intra prima. Primul care intra in local este barbatul, pentru a feri doamna de privirile indiscrete ale celorlalti si pentru a cauta o masa libera. Cand sunteti intr-un local, trebuie sa va comportati cu bun simt, fara a atrage atentia asupra dumneavoastra. Trebuie sa respectati obiceiurile localului. Daca restaurantul are si garderoba, nu va temeti sa lasati hainele. Daca le veti aseza pe spatarul scaunului nu veti face o impresie placuta. De asemenea, trebuie sa stiti ca unele restaurante au zone speciale pentru fumatori si sa respectati acest obicei. La masa se asaza intai femeia, care are prioritate in alegerea locului.

Barbatul trebuie sa ii tina scaunul, dupa care se va aseza pe locul din partea opusa sau alaturi. Daca nu este nici o masa libera, va puteti aseza la masa cu alte persoane, dar numai dupa ce ati cerut, in prealabil, acordul. Meniul trebuie consultat de fiecare in parte, dupa care domnul va da comanda chelnerului. O adevarata doamna evita sa discute cu ospatarul, pe tot parcursul mesei. In timpul mesei, nu priviti insistent vecinii, nu comentati, nu vorbiti sau radeti galagios. Nu veti face decat sa atrageti privirile suparate ale celorlalti. Asezati-va confortabil in scaun. Servetul NU trebuie tinut pe genunchi, ci se foloseste doar pentru stergerea gurii.

La sfarsit, se impatureste frumos si se pune intr-o parte. Daca, in lipsa chelnerului, barbatul serveste bauturile, nu va pune sticla pe masa, ci in frapiera. Vinurile se degusta la inceput de catre domn, care se decide asupra celui potrivit. Daca v-a facut recomandari chelnerul, luati-le in considerare. El ar putea sti, de exemplu, ca pestele merge cu vin alb, friptura cu vin rosu. Reclamatiile nu trebuie facute cu voce tare. Evitati cearta cu chelnerul, adresandu-va direct sefului de sala sau patronului.

sursa: http://www.calificativ.ro/Politetea_in_restaurant-a10140.html

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 26 Noiembrie 2012 în Uncategorized

 

Etichete: , , , , , , , , , , ,

MANCARURI SI BAUTURI preferate de mari scriitori – Ernest Hemingway

Marii scriitori au fost, mulți dintre ei, și amatori de mancaruri bune, unele sofisticate, altele simple, dar rafinate.  Felurile preferate au apărut în scrierile lor, spre a împărtăși posterității bunătățile mult iubite. La noi au excelat în ”scene” gastronomice Nicolae Filimon, Calistrat Hogaș, Mihail Sadoveanu și mulți alți scriitori. Nu mai amintesc decât inspiratele versuri descriind poetic mancaruri și bauturi ale lui Păstorel Teodoreanu.

Ernest Hemingway este mai cunoscut pentru preferințele sale pentru bauturi, dar ajungem noi și acolo. Celebrul autor al faimoaselor romane Adio, arme !, A avea și a nu avea, Pentru cine bat clopotele, Bătrânul și marea (Premiul Nobel 1954) descrie prepararea felului său de mâncare preferat, păstrăv la tigaie. Hemingway a descoperit această mâncare pe când se afla la pescuit în Spania, pe raul Irati. I-a plăcut foarte mult și, cu timpul, a devenit expert în gătirea lui. Iată ce scria el: „În afara insectelor, gătitul este cel care poate ruina o ieșire cu cortul. Ideea tuturor despre gătit se rezumă la fript: frige tot și frige-l bine. Lucrul cel mai necesar într-o excursie este tigaia. Exista mai multe feluri de a face păstrăv la tigaie. Unele mai bune, altele mai puțin bune. Cel mai bine este să îl gătești pe cărbuni. Ai nevoie de câteva cutii de Crisco, Cotosuet sau orice grăsime vegetală. Se pune bacon în tigaie și atunci când este făcut pe jumătate  se adaugă păstrăvul în grăsimea încinsă. Acesta trebuie tăvălit prin mălai inainte. Apoi pune baconul deasupra peștelui. Grăsimea acestuia se va scurge peste păstrăv în timp ce se gătește. Păstrăvii trebuie sa fie crocanți la exterior și roz înăuntru, iar baconul să fie făcut bine, dar nu foarte bine”.

Între noi fie spus, eu prefer păstrăv la hârzob, de care cred că Hemingway n-a avut habar !

În ceea ce privește bautura,  numele lui Hemingway este asociat cu cocktailuri celebre. În barul “La Bodeguita del Medio” din Havana, faimosul scriitor obișnuia să bea Mojito. Acest cocktail se face din 4 frunze de mentă, sucul de la una-două lime, tot atâta rom alb și tot atâta apă minerală, plus o linguriță de zahăr. Se pun frunzele de mentă într-un pahar înalt și se toarnă sucul de lime peste ele. Se adaugă zahărul peste ele și cu ajutorul unui pisălog de la mojar se freacă frunzele cu zahărul în zeama de lime până se zdrobesc. Se adaugă fulgi de gheață ori cuburi de gheață, apoi romul și, la sfârșit, apa minerală. Paharul se poate decora cu felii subțiri de lime.

Despre Hemingway se spune că bea 16 pahare de cocktail Daiquiri într-o singură după-amiază, în barul El Floridita.  Aici barmanul pregătea Daiquiri după o rețetă concepută special pentru scriitor. Pe lângă rom Havana Club, suc de lime și zahăr, punea în blender și un strop de suc de grepfrut. O altă variantă înlocuiește sucul de grepfrut cu o linguriță de lichior Maraschino. Prețuirea lui Hemingway pentru cocktailurile cubaneze este mărturisită de el prin cuvintele scrise chiar pe unul din pereții barului La Bodeguita del Medio: “Mojito îl beau în Bodeguita și Daiquiri în Floridita.”

sursa: http://zinnaida.ro/2012/10/21/mancaruri-mari-scriitori/

 
2 comentarii

Scris de pe 20 Noiembrie 2012 în Gastronomice

 

Iasul istoric: Viaţa politică din Iaşul de altădată

sursa: http://curierul-iasi.ro/viata-politica-din-iasul-de-altadata-7142

Dezbaterile politice de la sfârşitul secolului XIX înflăcărau spiritele ieşenilor, dar inspirau şi creaţii literare. Sediul Primăriei, situat în spatele statuii lui Miron Costin găzduia discuţiile, de la care nu lipseau junimiştii, dar şi Ion Creangă, pe atunci preot.

 

Clădirea Primăriei (în spatele statuii lui Miron Costin) găzduia dezbateri politice aprinse în anii 1870Dezbaterile politice de la sfârşitul secolului XIX înflăcărau spiritele ieşenilor, dar inspirau şi creaţiile literare. Sediul Primăriei, situat în spatele statuii lui Miron Costin, găzduia discuţiile, de la care nu lipseau junimiştii, dar şi Ion Creangă, pe atunci preot

Iacob Negruzzi, impresionat de atmosfera şi dezbaterile întrunirilor politice la vechea Primărie, le  imortaliza în faimoasa copie după natură, „Electorale”, cu peste 300 de versuri şi publicată în revista „Convorbiri literare” din 15 februarie 1871. Scrisă cu scopul de a-i ironiza pe adversarii săi cât şi pe „profesorii care erau în fruntea mişcării fracţioniste” (George Panu), creiona figurile acestora, numindu-le poreclele, bine cunoscute pe vremea aceea. Dintre oratorii înfierbântaţi nu lipsea tânărul Popa Smîntînă – Ion Creangă, despre care tot George Panu scria că „vorbea frumos” cu „limbajul său colorat” şi era pasionat de întrunirile publice, în care „lua mai întotdeauna cuvântul cu mare succes” întrerupt de capul băcălimii, Năstase Patlagică şi aţâţat de şeful profesorimii, Tiberiu Lehăescu – ultimul întruchipând profesorul de filosofie C. Dumitrescu, iar Năstase Patlagică pe avocatul George Panu aşa cum îi identifică C. Săteanu în volumul  Figuri din Junimea.

Întâlnire cu Creangă

Ion Creangă la vremea primeleor implicări politice

Într-una din paginile Amintirilor de la Junimea tot Iacob Negruzzi, directorul „Convorbirilor literare” şi politician conservator-junimist povesteşte cum l-a cunoscut, la Primărie, pe Ion Creangă: „Liberal în ideile sale politice, el se dăduse cu adversarii noştri din Iaşi, care compuneau aşa zisa «fracţiune liberă şi independentă». Deşi fusese la Şcoala Trei Ierarhi şcolarul lui Maiorescu şi recunoştea acestuia mari calităţi didactice, ca fracţionist el nu ne putea suferi, închipuindu-şi că noi voim să vindem ţara nemţilor şi evreilor. Eu am vorbit cu Creangă pentru întâia oară la o alegere în sala Primăriei de Iaşi. Eram candidat la deputăţie şi discutam în dreapta şi stânga cu alegătorii să mă voteze, stăruind să mă voteze, cînd văd pe un institutor numit Urziceanu în vorbă cu un popă”. Fiindcă institutorul avusese un proces la care avocatul Negruzzi îi obţinuse achitarea, aceasta i-a cerut votul. Intrând în vorbă, Creangă i-a replicat: „N-are a face una cu alta, domnule Negruzzi, d-ta i-ai făcut un serviciu privat şi aici e vorba de trebi publice. Bate dumneata la alte uşi, noi oamenii cei mici votăm pe ai noştri”. Drept consecinţă s-au despărţit furioşi.

Din adversar – partizan

Mai târziu, după ce institutorul Ion Creangă a fost adus la şedinţele Junimii de Mihai Eminescu şi s-au împăcat, povestitorul „alerga prin mahalale făcând o activă propagandă ” pentru editorul „Convorbirilor”. Peste ani, acesta avea să-i recunoască şi meritele: „Creangă era totdeauna un orator iubit în adunări populare şi eu la dânsul m-am gândit când am creat pe părintele Smîntînă în o copie de pe natură, intitulată, Electorale” (Iacob Negruzzi). În sala Primăriei îl întâlnea prin 1880 şi tânărul Th. Speranţia. Institutorul vesel şi sfătos întâmpina alegătorii, povăţuindu-i cu cine să voteze – candidatul său, bineînţeles. Cetăţean progresist şi ordonat, Creangă răspundea la toate chemările timpului, având în faţă ca pe un far interesele obşteşti. Aşa, bunăoară, prin februarie 1886, când se vântura legea monopolului alcoolului, iar cârciumarii, velniţarii, rachierii şi toţi fabricanţii de tării nu voiau să audă de asemenea pacoste şi încălcarea drepturilor cetăţeneşti, strigând pe toate străzile că va creşte cohorta calicilor, datorită închiderii multor dugheni, cine se afla în fruntea adepţilor legii? Ion Creangă. Umblând printre mahalagiii aprinşi, le tălmăcea avantajele, îndemnîndu-i să-şi însuşească legea ce avea să curme negustoria încăpută pe mâinile afaceriştilor şi profitorilor străini de interesele societăţii şi sănătăţii poporului. (Ion Mitican)

………

Iacob Negruzzi, directorul „Convorbirilor” a satirizat dezbaterile politice

„Electorale” la Primărie

Iată cum descria Iacob Negruzzi, directorul „Convorbirilor” şi politician cu trecere, sediul Primăriei şi dezbaterile aprinse:

„În oraşul mic şi paşnic cu stradelele deşarte

Numai piaţa-i animată: oameni mulţi înspre o casă

Care-n mijloc e zidită-naintează şi se-ndeasă

Şi-n grămadă înspre scara cea îngustă dau năvală,

Vrând să intre fiecare cât mai grabnic sus în sală.

Lungă, jos în pod, îngustă, cu ferestrele crăpate

Cu trei, patru bănci ciuntite de părete răzemate

Într-un unghi c-o sobă neagră care, fără de căldură,

Numai fum în loc de pară varsă din batrâna-i gură

Cu un lustru unde-s patru lumânări de spermanţetă,

De la care o lumină galbenă e-mprăştietă,

Împrejur e vuiet mare, toţi vorbesc şi discutează

Şi se mişcă şi se-ndeasă şi se ceartă şi fumează

Şi din toate se cunoaşte că această adunare

Are scopul să decidă de a ţării cauză mare.

Căci, alegători cu toţii, acolo s-au adunat

Ca să vadă ori pe cine au s-aleagă deputat.

 

Întruniri cu „cântec”

Acum sala este plină, prezidentul s-a sculat

Şi mişcându-şi clopoţelul acest fel a cuvântat:

„Domnilor, vă rog tăcere, domnilor, mă ascultaţi!

Noi alegători ai ţării suntem astăzi adunaţi

Să ne sfătuim pe cine deputat trebui ales.

Vedeţi, întrunirea noastră e de mare interes,

Cum v-am spus, eu cred de-aceea că încet şi fără grabă

Trebui să cătăm pe unul care-a şti să fac treabă”…

Strigă-n stânga multe glasuri, însă prezidentul sună

Clopoţelul, şi-i îndeamnă toţi tăcere să păzească

Căci părintele Smîntînă acum vrea să le vorbească.

„Fraţilor!” începe-acesta, mânecele suflecând

Şi potcapul ce-l apasă mai pe ceafă aşăzând,

„Fraţi iubiţi, eu ştiu desigur că voi toţi gândiţi ca mine

Că-n iubita noastră ţară n-ar fi rău să fie bine.

Pentru asta, fără ură şi cu gând împăcăcios

Cum stă scris în evanghelii c-a zis chiar Domnul Cristos

Să fim toţi cu înfrăţire şi ca fraţii să ne-nţelegem,

Dintre noi pe cel mai vrednic, deputat ca să-l alegem.

Însă pentru a-l cunoaşte, nu voim a cerceta

Vârsta lui şi meseria, ci de-şi ţine legea sa

Cum stă scris, dacă posteşte şi de s-a spovăduit,

Dacă dă de paraclisuri şi se-nchină umilit,

Căci trăim ca-n vremi păgâne, oamenii nu mai sunt buni,

Nu mai au credinţa veche ca odată la străbuni.

Preoţii prea mică leafă au, bisericile toate

Chiar în zi de sărbătoare rămân astăzi deşertate

Discul gol e păn în funduri”. – „Ai vorbit destul, părinte”.

Unul curmă din mulţime, „părinteştele-ţi cuvinte

Sus de pe amvon le spune, aici nu se potrivesc”.

“Taci, creştin fără credinţă şi mă lasă să sfîrşesc”.

Încăierări

“E destul”, mai multe glasuri, iarăşi prezidentul sună

Clopoţelul şi-i invită ca să tacă şi s-asculte.

Însă dintr-o parte-a salei se ridică glasuri multe

Care strigă tot mai tare: „Jos, destul, sfinţia ta!”

Altă parte îl susţine: „Sus, părinte, nu te da,

Ei voiesc numai gâlceavă”. Popa cearcă să vorbească

Însă vuietu-i prea mare şi-i silit să părăsească

Locul său de la tribună; iar strigarea nu-ncetează;

Două tabere: în stânga şi în dreapta se formează…

– „Să vorbească, să vorbească!” alţii spun din ceea parte,

– „Jos brânzarul!” ţipă stânga „cârnăţarul fără carte!”

Lehăescu de pe-un scaun strigă: „Daţi în mitocan

Nu-l lăsaţi, căci el insultă pe poporul suveran!”

Nimeni nu se mai aude: printre vuiet şi strigare

Prezidentul clopoţelul mişcă, spune în zadar

C-acest chip de discutare nu ar fi parlamentar

Ş-ameninţă adunarea că şedinţa o ridică:

Nu s-asculte-a lui cuvinte: Lehăescu, Pătlăgică,

Amândoi s-au prins de piepturi; alţii vin în ajutor,

Parte pentru Pătlăgică, parte pentru profesor

Iar când vuietul din sală a sa culme o atinge

Unul plin de perfidie lumânările le stinge.

Întunericul se-ntinde, nu se mai cunoaşte nime

Lehăescu dă-n profesori, Pătlăgică-n băcălime…

Aşa-n luptă sângeroasă ajung toţi până la scară

Şi împinşi unii de alţii se rostogolesc afară.

Acum sala e deşartă: peste locul de bătaie,

Dintr-un nor ce-o ascunsese, ieşind luna cea bălaie

Ea arată printre geamuri a sa faţă argintie

Luminând cu blânde raze câmpul luptei celei vie:

Ochelari, galoşi, căciule, mese, scaune zdrobite,

Clopoţel şi beţe rupte zac pe scînduri răspîndite!.»

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 16 Noiembrie 2012 în Uncategorized

 

Etichete: , , , , , ,